VisSare

În cazul în care ați auzit azi între orele 21.30-22.00 o voce sexy strigând „Tiiiibiiii”, înseamnă că suntem vecini de cartier. Mi-am uitat cheile acasă, telefonul mi s-a descărcat (de fapt, mi-am uitat încărcătorul la sora mea) și blocul din buricul târgului are doar 4-5 apartamente locuite (restul fiind sedii ale unor doamne companii), iar vecinii mei „Victorieni” sunt bătrâni și nu bântuie -încă- străzile Bucureștiului la astfel de ore. A, și cel mai grav, interfonul era stricat.

„Norocul” meu n-a constat în cele 2 grade de afară, ci în faptul că mă întorceam de la o ședință și căram după mine un laptop. Laptop pe care l-am deschis și am încercat să caut o rețea. Toate parolate, iar cea obișnuită cu laptopul meu era prea departe ca să prindă semnal. Am mai strigat încă de vreo 20 de ori, am reaprins laptopul și m-am apropiat de intrarea scării. Am încercat din nou. Mi s-a conectat printr-o minune la rețeaua mea din podul blocului, am intrat pe „mess” și am dat un minunat buzz. Uimitor, mi s-a și răspuns de această dată și în 2 minute eram la căldură.

Long live zi Internet!