2009


[Cu o lună întârziere...]

La finele 2008-ului mă gândeam că următorul an va fi anul femeilor. Am greșit în ceea ce-i privește pe alții, însă am intuit bine, gândindu-mă strict la persoana mea. A fost anul în care:
-mi-am restructurat musculatura picioarele (mulțumită lui Bobby Voicu care mi-a făcut o recomandare la Dr.Alin Popescu, un om cu o energie incredibilă și un devotament supraomenesc față de meseria sa). Alin m-a dus de mânuță la Centrul Larkoti și am început să muncesc 4-5 zile pe săptămână împreună cu Roxana, my personal trainer. Pentru mine asta e una din cele mai mari realizări, mai ales când 3 doctori îmi spuseseră că problema mea nu se poate rezolva decât prin operație și că în 10 ani nu voi mai putea merge. Alin a reușit să-mi demonstreze că nu sunt cel mai amărât om de pe pământ și că o tibie strâmbă (problema mea) este de fapt o problemă de echilibru, că poate fi aranjată și durerile se pot face dispărute dacă „pun osul la treabă”.

-am cunoscut niște oameni foarte tari, începând cu cei menționați mai sus, adăugând nume românești și internaționale (JADE people, twitteristii nostri :), oameni din onlineul românesc și nu numai)

-am călătorit destul de mult: Anglia-Londra (martie), Spania-Palma de Mallorca(iunie), Grecia-Corfu(august), Cehia-Praga(oct), Anglia-Londra (dec), Spania-Barcelona (dec), atât în scop personal, cât și în câteva business meetings

-am pierudt niște prieteni, dar am câștigat unii noi. Nu pot să pun asta în balanță, încerc să trăiesc fără regrete (dureri de cap inutile). Prin septembrie am realizat cât de importantă este familia pentru mine și m-a readus cu picioarele pe pământ.

-am avut multe multe vise. Unul din ele a fost să mă văd în toamna următoare studentă în Amsterdam. Mi-am dat TOEFL-ul printr-o serie de evenimente nebune (am fugit tocmai în Timișoara pentru a-l putea susține în timp util), am obținut un rezultat bun, unii ar spune chiar foarte bun. Începusem să strâng și „hârțogăraia” necesară, când evenimentul din Londra m-a bulversat total. Am realizat că cel mai bine îmi va fi tot în România pentru că oamenii sunt altfel aici, oamenii pun suflet și te primesc mult mai ușor în viața lor, fără a-ți impune anumite condiții sau bariere. Îmi doream chiar să pot învăța (nu ca-n minunatul ASE), dar asta e, voi încerca să învăț mai multe, pe cont propriu.

-sora mea a „primit” cel mai frumos cadou: Mălina, o fetiță drăgălașă foc, care reușește să te facă să uiți de toate.


-am zâmbit mai mult ca-n 2008, pentru că am avut mai multe motive de zâmbit, mai multe vise și mai mulți oameni care m-au iubit/susținut/„îmbărbătat” (calitativ vorbind, serios!)

Regrete:
-nu am fost suficient de puternică în a-mi dezvolta cele 2 vise de tânăr antreprenor.
-am prostul obicei de a supraanaliza lucrurile/situațiile, I should live more and think less!

Trăgând linia, în 2010 vreau:
-să-mi găsesc un job care să-mi placă nebunește
-să mă bucur de ultimul semestru de studenție, să „Fratelli”zez mai des
-ar mai fi, dar sunt unele chestii ce stau mai mine pe suflet decât scrise goale pe o hârtie