Am început să mă agit. Să întreb, să caut. Niciodată informația nu ți se va servi pe tavă, pentru că niciunul din noi nu este un prinț. Știu asta prea bine. Și știu că vreau să plec, să-mi fac Master-ul undeva în afară. Încă nu știu unde, dar știu că trebuie și că trebuie să-mi găsesc ceva care să-mi placă, la o școală de prestigiu (nu vreau încă un alt ASE, ci chiar vreau să învăț ceva util), pentru care să găsesc o finanțare externă (să nu-i mai cocoșez și de această dată pe părinții mei și așa prea chinuiți de visele mele colorate pe care le susțin ori de câte ori le cer...).
Azi am participat la o nouă conferință. (Nu degeaba un prieten îmi spune că sunt „conference girl”). Recunosc, m-a atras locația (Inter.) și țara în care era situată facultatea: Grecia (studiu+ bronz=ecuație ce-mi place). Scopul conferinței era să popularizeze cursurile de MBA si MSc ale Universității Hellenic, din Tesalonic.
Ce m-a deranjat a fost, încă o dată, obsesia oamenilor de a face introduceri. Și nu orice fel de introduceri, ci prezentări pe teme generale. De ce mereu simțim nevoia să generalizăm? De ce nu mai încearcă nimeni să prezinte cazuri particulare? M-am săturat de fraze gen ”It is common that...”, ”it is generally known that...”. Și mai și, speakerul, al cărui nume nu l-am reținut datorită întârzierii mele tipice de 10 minute, și-a început discursul vorbind despre criza economică. Îi înțeleg nevoia de a se arăta școlit, dar te rog, nu-mi servi titluri de ziar când eu am venit să aud ce e special la universitatea pe care o reprezinți. Dacă mi-ar fi spus cum a reușit universitatea lui să influențeze pe ai săi studenți în ”combaterea” crizei, m-ar fi satisfăcut mult mai mult decât când îmi arunca în ochi procentulde 2% care reprezintă scăderea economică, în general, prin Europa în acest moment (procent care are aparent valoarea 6 în România, că existau în sală și oameni ancorați în prezent care au știut să-i dea peste degete).
Mi-a plăcut o replică spusă de el: ”Rumour creates reality”. Companiile au mâinile legate când vine vorbe de zvonuri. Voi reveni pe tema asta cu un post despre ”Puterea social media”, că tot am fost săptămâna trecută invitată de Manafu la o conferință pe această temă.
Referitor la carieră, am aflat că există următoarele tendințe:
-tailored programmes on developping careers
-learning experience for participants
-enhanced-flexible study grogramme
-intrenational environment programme (deoarece criza este la nivel internațional și angajații trebuie să știe cum să interacționeze cu diferite culturi și, ca să vezi, cel mai bine e să fii întro clasă cu oameni din diferite țări)
-growth of interdiciplinary education
Si ce e și mai ”șocant” este că toate aceste beneficii sunt incluse în programul lor. Mi-a ridicat vreo două pene când au auzit ce caută: ”young bright graduates”, ”eager and hungry to learn”. Am zis: bifat și bifat. Programele de master au 2 direcții: Management și Financiar+Bănci. Studiile durează un an și costă 7000 de euro (Cam mult, gândindu-mă la prețul altor facultăți pe care le-am găsit până acum). Cursurile încep în Octombrie, sunt maxim 45 de locuri disponibile, profesorii sunt majoritatea „importați” din facultăți ca London Business School, Warwick B.S, Leeds University of Marketing, lucru de care sunt foarte mândrii. Există și oferte de burse, din partea statului grec la care trebuie să aplici până la începutul lunii Mai sau chiar te pot finanța ei, dacă îi impresionezi cu notele tale (ți se cere o fișă de la secretariat în care sunt toate notele tale menționate), cele 2 scrisori de recomandare de la ex-profi sau cv-ul tău. Costurile de viață sunt chiar mai scăzute decât în București, deci ne-am putea simți chiar puțin „mai bogați” acolo.
Ei vor elită. Dovedește-le că faci parte din ea.
Acest domn mi-a mai elucidat o enigmă. Citisem prin unele părți că dacă ai absolvit o facultate cu predare în limba engleză, nu mai ai nevoie de un certificat de lb. Acesta a explicat următoarele: chiar dacă spui că toate cursurile au fost în engleză și examenele la fel, el nu poate fi 100% sigur că tu chiar știi engleză, necunoscând nivelul de predare și felul în care este realizată. Plus că pădurea mereu are uscăciuni (cunosc muuuulte cazuri chiar la mine în serie) și dacă ești bun, nu-ți cade mâna să dai un test și să iei o diplomă adevărată.
(Poza a fost făcută în Martie anul acesta, în Londa, în cadrul unui workshop la care am participat. În poza avem: un negru, un homosexual, o iubitoare de negrii și o visătoare. Multicultural aș putea adăuga.)
Postări
