Londra -lost and found


Sunt mulți care mi-au reproșat, mai cu invidie sau din prea multă prietenie, că mă plimb prea mult. Poate că anul acesta am exagerat puțin (Londra, Palma de Mallorca, Corfu, Praga, Viena, Londra, Barcelona), dar ”When life gives you lemons, you make lemonade!”.

Week-endul trecut am participat la o conferință în Londra. Și m-am întors cu mai muține bagaje decât am plecat. Am luat de la bogați și am dat la săraci, cum mi-a spus cineva. Am plecat cu iubita mea camera Nikon D60 și i-am schimbat cetățenia pe UK. Mi-a fost furată într-un bar, totodată cu actele mele, 2 carduri (unul cica era pentru ”de Doamne ferește”), pila de unghii, un ruj drăguț, niște mănuși și un cadou luat de la Westminster Abbey.

Am stat jumătate de oră de vorbă la telefon să reclam furtul, o oră și jumătate într-o stație de poliție și încă o oră în altă stație de poliție a doua zi. Deși în bar erau camere de supraveghere și aveau exact fețele celor 2 tipi și pe străzi au camere peste tot, deci puteau sa li se urmărească traseul, nu s-a întâmplat nimic.

Totuși, a doua zi, am primit un telefon de la un număr privat ”Is this... Andreea?”. Am zis că mă sună hoțul, că-mi cere și bateria (întâmplarea „amuzantă” făcea că uitasem bateria în încărcător și încărcătorul în bagajul mare, aflat în camera de hotel). M-am înșelat, era un domn polițist. Aparent, o doamna îmi găsise portofelul pe stradă (cu toate actele și CARDURILE) și-l predase (carduri care nu mai puteau fi folosite pentru că le anulasem). Da, mi-au luat până și banii românești din portofel. „Norocul” meu a fost că aveam câteva cărți de vizită în portofel, pe care nenea polițist le-a folosit ca să mă sune.

Și am realizat că oricât de frumos, deștept, bogat, creativ, popular ai fi, dincolo de granițele României tu tot străin rămâi și nimeni nu face nimic pentru tine. Așa că postul aceasta vine să le mulțumească polițiștilor londonezi, care-s mai slabi, mai lenți și mai nepăsători decât ai noștri! Vă mulțumesc că mi-ați „animat” șederea în Londra și că m-ați făcut să realizez cât de bine-mi este în țara mea!

ps. Cred că e ceva cu mine în Anglia. Când am fost prima dată, o prietenă mi-a stricat un aparat Kodak foarte scump la vremea aceea (Acum vreo 10 ani). Acum, am rămas fără aparat. DACĂ mai mă voi întoarce vreodată acolo, cu siguranță nu-mi voi mai lua un aparat.

pps.nici nu vreau să-mi imaginez ce s-ar fi întâmplat dacă aveam și telefonul acolo!

ppps.Poza e simbolică, cred că este ultima amintire pe care o am cu iubitul aparat!

Comments (4)

pffff, asta da "promptitudine"! Anul viitor merg si eu in Londra, good to know ca trebuie sa fiu f f f atenta cu lucrurile mele!

Sooo sorry about your camera! stiu cum e! si despre excursiile tale, you're damn right everybody's jealous!! :P

Imi pare rau sa aud ca ti-au fost furate atatea chestii. Teoria mea e ca atata timp cat nu iti pare rau dupa ele se vor intoarce cumva. Nu se stie niciodata cum se schimba situatia :)Eu zic sa lasi incidentul asta pe 2009 si sa privesti inainte spre 2010. La multi ani si sanatate ca-i mai importanta decat toate! :)

@Radu, ai dreptate! Deja am reusit sa ma detasez de aceste intamplari. Multumesc mult pentru gandurile calde!