Zilele BIZ

Zilele 23-27 ale lunii noiembrie s-au bucurat să stea sub parafa „Zilelor Biz”. Revenind la vechile obiceiuri (cum spunea un prieten), m-am afișat și eu în 3 din cele 5 zile (Antreprenoriat, Inovație, Marketing&Media). Spre deosebire de anul trecut când mergeam la astfel de evenimente, nu m-am mai dus ca să învăț, ci ca să-mi conturez și mai bine noțiunile pe care le-am însușit.

Am degustat și în 2008 acest eveniment. (m-am tot uitat în arhivă, dar văd că n-am reușit să public nimic) Oricum, diferențele între cel din 2008 și cel din 2009 au fost destul de mari. S-a trecut în sfârșit la modelul european când se caută firme care să-ți ofere și bani și să-ți dea un speaker de elită (sau nu neapărat un speaker profesionist, ci un om din conducere). În schimb, tu, ca organizator, îi poți oferi o portiță de a-și face publicitate. La modul subtil, acest lucru s-ar putea concretiza în susținerea a unei prezentări despre eforturile/procesele companiei pentru a se adapta la condițiile pieței (fie, în funcție de tematica evenimentului). În mod grosolan, și cum adesea s-a întâmplat, m-am simțit ca într-o emisiune TV ce conține plasare de produse. 5 minute despre „compania noastră e cea mai tare”, 10 minute despre „ia uitați ce produs minunat avem noi”, spus de 2-3 ori cuvântul „criză” și uite că s-a scurt timpul alocat prezentării.

Ce am învățat:


-trebuie să-mi iubesc telefonul. A rezistat cu brio zilelor încărcate de twitter-uri tastate și citite de mine
-că cei de la DonCafe au un Latte Macchiato genial
-se întâmplă și la care mai mari să nu vină speakeri. Nu scuzele sunt importante, ci lipsa lor vorbește de la sine
-Facebook-ul este the new black, cum spunea și Titus, toată lumea trebuie să-l pronunțe în prezentarea lui
-Cuvintele în engelză sunt foarte "trendy" să fie aruncate pe ici şi colo. (NU! Chiar devenise foarte agasant la un moment dat*).
(voi reveni cu detalii, pe zile. Am muuuulte, multe citate de împărtășit)

Ce NU mi-a plăcut:


-întârzierile în program. Unii speakeri și-au depășit cu foooarte mult timpul alocat (o prezentare a durat chiar și o oră, în condițiile în care limita ar fi fost de 15 min)
-speakerii (majoritatea) țineau mereu morțiș să facă o introducere. Mai precis, să înceapă cu generalități. Am auzit azi de peste 5 ori câți utilizatori are Facebook-ul. Am auzit de n ori cât de „nașpa” e criza, sau cu ce se mănâncă Social media. În contextul în care oamenii care sunt în sală dau 95 euro să participe la o singură zi, deci nu-s studenți, ci oameni care chiar sunt interesați de tema zilei, trimiși probabil de o companie care dorește să găsească anumite soluții reale la problemele pieții, de ce să îți subestimezi publicul și să vii cu informații pentru începători?
-chiar când se discuta că nu poți manipula oamenii când vine vorba de rețelele sociale, că ei vor vorbi mult și bine și că tu, ca întreprindere, trebuie să te aștepți să auzi și voci negativiste, s-a întâmplat o situație cel puțin hilară. Publicul ce era prezent la „Cyber PR” își manifesta prin intermediul Twitter-ului dezamăgirea că prezentările sunt sub nivelul așteptărilor (mai puțin ale Cr. Roșu și B.T.Olteanu), când unul din organizatori ne-a atras atenția, pe Twitter că ar trebui să ne manifestăm prin întrebări în direct, nu să ne ascundem în spatele telefoanelor/laptop-urilor. Ceea ce nu știa persoană în cauză era că speakerii erau asaltați cu întrebări, dar asta se întâmplă când nu ești prezent în sală. De păpușari nu avem nevoie.

*Da, fac facultatea în limba engleză, da, scriu pe Twitter în Limba Engleză, dar când mă întâlnesc cu prietenii, când merg la magazinul de la colț să-mi iau pâine, când conduc, eu folosesc limba română pentru că, înainte de toate, suntem români, nu?