VisSare

Am făcut o pauză mai lungă. M-am concentrat pe cei dragi. Mi-am vizitat bunicii, după jumătate de an. Am stat acasă, cu părinții, mai mult decât o făceam de obicei. Am însoțit-o pe mama în prima ei zi de școală (este profesor la învățământul primar și doar ce a luat o noua serie de boboci să-i facă oameni buni și cunoscători de carte). Mi-am ajutat sora să-i organizeze botezul îngerașului ei. Mi-am vizitat rudele. Mi-am văzut un nepot pentru prima dată. Mi-am ajutat părinții să fie puternici și să treacă peste durerile aduse în sufletul lor de un deces. Mi-am încurajat prietenii să-și urmeze visele. Nu am avut timp să mă gândesc la mine, pentru că bucuria de a fi alături de ei am simțit-o mai puternică decât orice.

Sper că, citind puțin despre activitatea mea din ultima lună, mă veți înțelege și-mi veți uita...uitarea.