Business Advice

1
Într-un manual de la facultate, am găsit următoarele sfaturi (regurile lui J.W.Marriott pentru a avea succes în universul businessului):

-Continually challenge your team to do better
-Celebrate your people's succsess-not your own
-Do it now. Err on the side of taking action
-It's more important to hire people with the right qualities than people with specific experience
-Eliminate the cause of a mistake- don't just clean it up!

Cum se agata mai nou...

12
Sunt un mare fan al rețelelor sociale. D-asta am și cont pe majoritatea dintre ele. Am atâta încredere în ele, încât pe Facebook am și numărul de telefon și adresa de e-mail oficială și id-ul de mess. Niciodată nu m-am trezit cu vreun telefon deranjant. Niciodată n-am primit vreun mail ce nu-și avea rostul. Însă, aseară, drept dovadă că hi5-ul se mută încet, încet pe Facebook, m-am trezit cu un „friend request” de la un individ. A fost timid și n-a îndrăznit să mă deranjeze, până acum 15 minute:

El: hello
El: scuze ca dau buzna asa
El: si te-am adaugat ieri si n-am apucat sa ma prezint
El: n-am zis nimic
Andreea Paraschiv: nu e nicio problema
El: as putea sa zic ca aveam treaba
El: chiar aveam
Andreea Paraschiv: noi doi?
El: dar realitatea e ca nu stiam cum sa te abordez
El: nu, eu aveam treaba
Andreea Paraschiv: ah... ok
El: te-am vazut cand mi-am facut cont pe facebook
El: mi-ai placut si uite asa...
El: am ajuns sa vb acum
Andreea Paraschiv: daca vrei sa ma agati, ia-ti gandul
El: sa agati pe cineva presupun ca inseamna sa iti propui sa ai o relatie cu acea persoana
El: nu stiu cum fac altii dar mie imi place sa cunosc intai pe cineva si apoi sa ma decid daca vreau sau nu sa am o rel cu acea persoana
El: tu pari o tipa interesanta
Andreea Paraschiv: pai nu trebuie sa-ti doresti, tocmai asta iti spuneam mai sus
El: pai nu-mi doresc
El: tipii curiosi ca mine abordeaza fetele interesante ca tine
El: deci nu ma dau la tine
Andreea Paraschiv: care-i diferenta in opinia ta dintre "abordare" si "a te da la cineva"?
El: abordare inseamna primul contact
El: cu cineva pe care nu cunosti
El: a te da la cineva
El: inseamna abordarea cu scopul de a seduce pe acel cineva
El: a
El: si am ezitat sa "te abordez" tocmai pentru ca ma temeam ca o sa crezi ca ma dau la tine si o sa ma bagi in aceeasi oala cu toti ceilalti

Ce pot să-i urez decât multă baftă și la cât mai multe gagici agățate pe net?

Evolutie

5

Pentru că am crescut, pentru că sunt mulți care mă întreabă cum pot să trăiesc „doar” cu două-trei seminarii de la A.S.E, care mă întreabă ce fac restul zilei, cred că este cazul să vă spun o poveste.

Niciodată nu am considerat că școala este suficientă pentru a mă forma ca om. Mereu am căutat să fac ceva „extra”, mereu mă înscriam la extra-activități. Am început încă din clasa I, când am vrut să merg la Clubul Elevilor să urmez cursuri de pictură și ceva cu arte plastice. N-am ajuns pictor, nici un mare artist, dar m-au motivat suficient acele cursuri încât să-mi doresc mai mult. Apoi am urmat cursuri de informatică. N-am ajuns un mare informatician, dar am învățat că trebuie să-mi organizez bine timpul ca să iau și premiul întăi, să am timp să mă joc și să merg la aceste cursuri.

Am fost în fiecare an din gimnaziu la Olimpiadele de Română și Matematică. Am luat și premii, dar am muncit mult pentru ele. Am scris pentru revista școlii, premiată 3 ani la rând cu Premiul I pe țară. Am ajuns redactor și am ajuns să am o pătrime din revistă umplută numai cu articolele mele. Începusem să scriu bine, chiar foarte bine. Tragând cu urechea pe la adulți, au auzit că ziariștii mor de foame, așa că m-am reorientat.

Am fost la un Summer School in Anglia. A fost prima mea ieșire cu adevărat importantă în străinătate. Am stat 22 de zile departe de casă și am străbătut Vestul Europei. A fost GENIAL!

Am intrat în prima clasă, la mate-info, în cel mai bun liceu din județ. Am avut a 26-a medie pe județ la capacitate și am intrat a 13-a în clasa mea. A fost un prim succes de care am fost cu adevărat mândră. La scurt timp după ce au început zilele de licean, am aflat de un program derulat de Primăria Slobozia. Se dorea să se realizeze un Consiliu al elevilor și un primar. Am fost captivată imediat de acest proiect, așa că am decis să particip.

Alegerile se făceau pe licee, în funcție de numărul de studenți de acolo, se alocau și numărul de locuri ăn consiliu. Liceul meu avea 4 locuri. Participau 40 de persoane. A fost moemntul în care mi-am dat seama că trebuie să mă individualizez cu ceva față de ceilalți. Am început să-mi gândesc o mini-campanie electorală. Mi-am făcut propriii fluturași (deși aveam dați câte o mie de căciulă, dar erau standard și plictisitori), cu afișe personalizate, sloganuri și totul. Împânzisem tot liceul. Într-o săptămână tot liceul ajunsese să mă cunoască, veneau oameni la mine și-mi spuneau ce-și doreau să se schimbe sau veneau pur și simplu să stea de vorbă cu mine.

În final, am fost între cei 4 norocoși. Am avut emoții mai mari ca la examenul de capacitate. A venit și prima ședință. Cei 21 de proaspeți aleși consilieri ai elevilor se reuniseră la aceeași masă. S-a pus problema primarului. Jumătate din noi au ales să „candideze”. Erau oameni care nu se mai văzuseră niciodată, un singur tip era mai „popular”. Din 10, au rămas 5. Apoi 4. Apoi 3. S-a votat în două reprize. În final, am rămas doar eu și tipul popular. Oricât de bun mi-a fost discursul, n-am reușit. M-am ales doar cu postul de vice-primar. Dar timpul mi-a făcut dreptate, pentru că am ajuns să fiu mai apreciată decât primarul. Și m-am implicat mult. Aveam un buget de 210 milioane pe an. Am scris zeci de proiecte si am ajutat o multime de tineri. M-am plimbat pe banii primariei in Bulgaria, am fost la mare o saptamana la niste cursuri de editare de proiecte care si in ziua de azi imi sunt de folos!

Mi s-a propus să intru în PSD, în mare vogă la acel moment, însă am refuzat. Am spus că nu voi face niciodată politică și încă îmi respect această promisiune.

Liceul a trecut repede. Am vrut să plec să studiez în Viena. M-am panicat, gândindu-mă că nu voi rezista fără familai mea și fără prieteni. De-atunci, prietenii s-au schimbat, iar familia m-a susținut mereu. Dar decizia fusese luată. Am ajuns în București, m-am plasat în Militari, am intrat la Comerț, ASE, cursuri și examene în limba engleză.

Mi-am dat seama că nu este suficient, că profesorii sunt mai mult sau mai puțini motivați să împărtășească informații prețioase cu un amărât student ca mine. Mi-am dat seama că nu mă pot angaja, așa că am ales să înțeleg mai bine câmpul muncii, analizându-l de la distanță, dintr-un ONG, care simula stilul business. Am ales
Business Organization for Students pentru că mi s-a părut că flyerul lor era cel mai bine gândit.

Am cunoscut o echipa extraordinară de oameni. Am optat pentru departamentul de PiaR, și pot să spun că știu ce înseamnă să legi un parteneriat media important, cum să scrii un comunicat, cum să relaționezi cu oamenii. Am avut un manager incredibil, o domnișoară cu valori bine conturate, prietenoasă, care a știut să ne lipească, formând o echipă puternică. Mi-a oferit insightul de care aveam nevoie să rămân și să mă implic. Datorită ei sunt și acum membră.

Undeva în semestrul 2 din anul I am participat la Olimpiadele Comunicării, sețiunea Advertising. A fost o nebunie mare, pentru că nu știam pe nimeni din echipa mea. A fost o echipă formată de un fost participant care obținuse numeroase premii. Am întâlnit-o pe Bogdana Butnar, care m-a atras mai întâi pentru stilul vestimentar, și apoi am început să-i urmăresc activitatea. Am realizat apoi că tocmai cunoscusem un mare om.

Mi-am dat seama că cel mai mult îmi place să fac strategia pentru o campanie, așa că în anul meu secund de facultate am fugit în departamentul de Marketing. Am muncit mult, și am căpătat funcția de Brand Manager. Am avut o șefă foarte energică, cu niște idei geniale, uneori mult prea copleșitoare pentru un simplu student. Am susținut-o și incurajat-o în toate activitățile ei. Am crescut și eu, o dată cu ea. Cred că a fost anul în care am cunoscut cei mai mulți oameni, anul în care mi-am creat un network personal foarte bogat. Nu am căutat prieteni, ci am căutat să găsesc oameni puternici, care să mă motiveze (știu, știu, în primul rând trebuei să te motivezi singur), am căutat un fel de „muză”. Am furat ce era mai bun de la fiecare (sau cel puțin am încercat).

Am un prost obicei să analizez oamenii. Să le pătrund în gânduri, să le analizez cuvintele. Poate că par timidă la început. Ai grijă, pentru că eu nu stau degeaba. Sunt ca un leu care-și analizează prada. Am avut plăcerea să citesc câteva cărți de psihologie. Am avut norocul să am o mama dublu licențiată în acest domeniu care m-a învățat multe. Așa că, te rog, nu-ți subestima niciodată „adversarul”!

Am ajutat și la organizarea unei nunți. Am fost de 4 ori domnișoară de onoare. Am ajutat la organizarea numeroase proiecte în B.O.S în acești doi ani. Ah..și am călătorit mult! Și am fost la și mai multe conferințe...

Acum, mă găsesc la începutul unei toamne fierbinți, unde trebuie să îmbin realitatea cu visele mele. Acum sunt tot membră a B.O.S-ului, sunt mai fericită ca oricând și mai ocupată ca niciodată. Sunt Marketing Manager, am ajuns și eu în conducerea acestei asociatii studentesti. Voi fi team-lider și consilier și mentor pentru câtiva tineri minunați. Acum suntem în perioada de recrutări, mai durează încă pe 20, așa că, dacă ești interesat, dă o fuga pe www.bosromania.ro pentru mai multe detalii. Am gândit strategia pentru acest proiect, am realizat brieful pentru Advertising. Am parte de 2 colege minunate în departamentul meu, care m-au ajutat și m-au susținut în acest proces. Am avut miercurea trecută un eveniment de prezentare și un party, care m-au făcut să dorm câte 4-5 ore pe noapte, dar n-am regretat niciun moment asta.

Acum sunt Project Manager pe un proiect pentru Săptămâna Antreprenoriatului. Sunt agitată pentru că trebuie să îmi dau testul de limbă pentru admiterea la Master. The sooner, the better, dar problema mea este lipsa timpului pentru a mă pregăti. Trebuie să-mi planific și mai bine activitatea. Mi-am reactivat și vechea pofta de a-mi crea propria afacere, de event planning&organizing. Am realizat că mă pricem și că am niște idei frumoase și o răbdare incredibilă când vine vorba de detalii. În două săptămâni deja voi cunoaște noii membrii. Îmi voi cunoaște departamentul. Va trebui să-i trăinuiesc, să-i ajut să înțeleagă cu ce se mănâncă marketingul și trebuie să le prezint persoane îndrăznețe și care au reuși în acest domeniu. Trebuie să mai dau și pe la facultate (am un curs unde mi se dă etst în fiecare săptămână și două seminarii unde am mereu temă+tonele de proiecte cerute de A.S.E). Trebuie să mă și distrez. Trebuie să și iubesc. Trebuie și să dorm și să-mi vizitez familia cât mai des.

Pauza

0
Am făcut o pauză mai lungă. M-am concentrat pe cei dragi. Mi-am vizitat bunicii, după jumătate de an. Am stat acasă, cu părinții, mai mult decât o făceam de obicei. Am însoțit-o pe mama în prima ei zi de școală (este profesor la învățământul primar și doar ce a luat o noua serie de boboci să-i facă oameni buni și cunoscători de carte). Mi-am ajutat sora să-i organizeze botezul îngerașului ei. Mi-am vizitat rudele. Mi-am văzut un nepot pentru prima dată. Mi-am ajutat părinții să fie puternici și să treacă peste durerile aduse în sufletul lor de un deces. Mi-am încurajat prietenii să-și urmeze visele. Nu am avut timp să mă gândesc la mine, pentru că bucuria de a fi alături de ei am simțit-o mai puternică decât orice.

Sper că, citind puțin despre activitatea mea din ultima lună, mă veți înțelege și-mi veți uita...uitarea.