VisSare

De nebuni dai...la tot pasul! Și nu mă înțelege greșit, n-am nimic cu ei, atâta timp cât sunt niște nebuni simpatici. Spre exemplu, în vara aceasta, în timpul călătoriei mele pe o insulă spaniolă, am dat peste un exemplar (sau mai bine zis, ea a dat peste mine pentru că s-a cazat la câteva zile după ce trecusem pragul hotelului). Hotelurile din această staține erau toate foooarte vechi, însă puternic construite. Al nostru avea o formă de L mai curbat și în interior avea o maaare piscină (vă povestesc asta pentru a vă demonstra fenomenul de ecou ce se forma dacă vreun sunet mai înalt se propaga).

Într-o dimineață, undeva pe la 8, o oră destul de greu de digerat după ce ai petrecut toată seara, se aude o voce bărbătească țipând de zor: ”Wake Up! Come on, people, wake up! You’re missing the partyyyy!”. M-am întors pe partea cealaltă, ignorând-o.

Peste câteva ore, stând la piscină, aud aceeași voce. Curioasă, arunc priviri stânga-dreapta. O văd: o tipă cu aspect voluminos, undeva la 35 de ani, british 100%, care se chinuia de zor să se îmbrace într-un fel de halat de unică folosință. După ce l-a dat gata, a început să înfășoare de jur-împrejurul grupului ei de prieteni (și erau muulți) o bandă (ca acelea pe care polițiștii le folosesc pt a separa ”crime scene”-ul). S-a întins pe marginea piscinei, și-a ridicat picioarele în aer și a început iar să țipe:

Anybody up for some synchronized swimming?

(Dacă ai ochi destul de buni, o poți vedea aici pe nebună, este cea îmbrăcată în alb, cu pălărie albă)