Mai merg la cumparaturi cu ea!

2
Listă lungă de cumpărături pe masă. Geanta statea pregatită pe un scaun. Lipsea doar șoferul, întârziat ca de obicei.
(...)
Am ajuns în fața magazinului Carrefour, din Băneasa. Ca de obicei, parcarea super plină. Sora mea, însărcinată în 7 luni: ”Trage acolo!” Și-mi arată un loc de handicapați, fix în fața intrării, singurul loc de altfel. Mă uit la ea contrariată. Explicația vine imediat: când ești însărcinat poți parca și pe aceste spații.
Bun.

Intrăm în hypermarket. Cumpărături, cumpărături. Coșul se umple.
Zona cu pește. Coadă de 4 persoane. O văd pe sora mea, brusc toată lumea se dă într-o parte și ajungem primele.

Ajungem și la coadă. 3 persoane, evident, la casa prioritară pt mămici. Efectiv s-au dat cei care erau deja la coadă și ne-au lăsat pe noi să ne achităm cumpărăturile. Așa că.... și la noi oamenii au bun-simț, până la urmă...

De Paste

7

Tradiţiile se pierd. Le omorâm noi prin nepăsarea şi comoditatea noastră. Religia nu e un lucru ce ar trebui să se înveţe la şcoală, ci să se înveţe în familie, de la cei aproapiaţi nouă. Totul se începe de când eşti mic. Atunci ar fi bine să ţi se pună un fel de "fundaţie". Apoi, începi să realizezi, să-ţi formezi o personalitate şi propriile păreri. Alegi să îţi schimbi religia sau să o urmezi cu mai multă tărie.

Religia ar trebui să fie ceva care ne aduce împreună, nu ne desparte. Ceva care să ne îndemne nu spre comercial (şi aici mă refer la cadouri şi heavy shoppingul care se face în jurul Paştelui sau al Crăciunului), ci spre ceva spiritual. Să ne facă să ne simţim mai bine, să ne motiveze în a zâmbi şi a privi viaţa cu încredere.

În ce s-a transformat Paştele acum? Într-o sărbătoare de îngrăşat populaţia şi care are multe momente în care încercăm să ne evităm familia, deşi scopul ar fi tocmai opus.

Aproape penibil

2
Seară. O cafenea din inima universului monden bucureștean. Trei fete chicotesc la o masă. Una din ele, dintr-un prost obicei dezvoltat recent, tot butonează pe telefon. Să-i spunem...Diana. Și fetele vorbesc și vorbesc și vorbesc. Și din senin, pe ușile mari din sticlă intră un tip. Era genul de om-cu-care-nu-îți-e-rușine-să-vorbești-în-public-dar-nici-nu-ai-purta-o-conversație-prea-lungă. Mege direct spre Diana și-i spune:
”Mereu stai cu fața în jos?” afișând un zâmbet ce ar fi trebuit să demonstreze că este interesat.
Ea, cu o față de m-a-terminat-sala-azi-și-tocmai-ce-mi-am-văzut-exul-că-a-ieșit-cu-o-amică-la-un-”suc”-după-ora-9, întreabă controversată: ”Poftim?!”
El repetă.
Ea devine și mai uimită. Răspunde scurt ”Nu” și pune mâna pe telefon ca și cum ar dori să-l ferească de tipul care dorește să i-l fure.
El întinde mâna: ”Paul, încântat”
Ea,priving în gol, repetă același gest, aproape tactic, cu mâna liberă: ”Diana”.
Tipul se uită lung la ea și apoi își amintește că mai sunt și alte persoane de față. Se prezintă și lor, fără să le dea prea multă importanță. Apoi își face din nou curaj, uitându-se la ea: ”Cum ai spus că te cheamă?”
Diana: ”Mai contează?!”
El:”Sunt eu...X... ne-am tot dat mesaje până acum!”
Ea:”Mă îndoiesc cumplit de acest lucru!”
Și sar celelalte fete: ”Hahahaha! Nu-mi spune... Blind date?”
El (mai roșu ca niciodată) ”Da...” plecându-și capul și întorcându-se spre ieșire.

...

0

Ăsta e unul din momentele în care faci curat în agenda telefonică.

Despre barbati si femei (piesa de teatru)

7
Deciziile luate pe ultima sută de metrii se dovedesc a fi, adesea, cele mai bune.
În seara aceasta am ajuns la o piesă de teatru, ce s-a jucat în Green Hours, un subsol suspect cu formă de submarin.

Tema acestei piese a fost bărbații, dar s-a ajuns tot la fine critici aduse sexului feminin. Am aflat că noi nu mai căutăm bărbați BUNI, ci ne dorim bărbați nu foarte răi. De ce? Este simplu. Cei buni vin cu probleme psihice pentru noi: oare ce face acum? este cu alta? suntem împreună? dar de ce nu mă sună? etc; în timp ce unul nu foarte rău nu are cu ce să ne dezamăgească, ci chiar are șansa să ne surprindă.
Bărbații sunt toți la fel, i-am putea departaja doar în „obositor de lungi” (cei care cred că dacă depășesc mai multe ore, arată cât de bărbați sunt ei) sau „veșnicii infantili” (care termină înainte de a începe).

În rest, e simplu de caracterizat sexul puternic (cel puțin cel care ne atrage)-așa cum spuneau doamnele din piesă: încăpățânați, nesimțiți, care n-ar spăla vreodată o farfurie, dar care vor să le speli șosetele, care nu vor o conversație, care nu vor avea niciodată răspuns pentru întrebarea noastră agasantă „La ce te gândești?”...

Femeile au și ele 4 tipare (cele singure bineînțeles):
1.Roacherița, care trăiește puternic și intens, nu are nevoie de valori speciale, doar de cineva care să știe s-o surprindă puternic
2.Tocilara, sau cea care nu a mai avut un prieten de 2 ani, care ar încerca să apeleze la metode mai neconvencționale și plastice dar nu are curajul nici măcar să achiziționeze unul; este frustrată și trece de la o stare la alta; și-a pierdut încrederea în sine aflată sub presiunea disperării
3.Fata mondenă, cool, care cunoaște băieții pe chat, pe siteuri de matrimoniale și care cedează tentațiilor încă din primele întâlniri
4.Femeia de peste 35 de ani, sau „dama bătrână” -coșmarul oricărei tinere (ca drum în viață, bineînțeles); mereu în căutare de carne proaspătă, deși conștientă de vârsta ei, îi este frică de colegul de serviciu cu vârsta de peste 50 de ani care îi face avansuri repetate și trăiește cu iluzia că „încă mai poate”, apelând la tactici abuzive de seducție

Oare?

My kind of man

5
is...


Mai precis trebuie sa:
-fie mereu la datorie
-suited-up
-un om al faptelor, nu al vorbelor
-admirat de multe femei, dar sa nu le dea atentie
-sa aiba puterea sa ma apere
-popular
-mereu in slujba reginei
-curajos
-bun ascultator