Când era mică, obișnuiam:
-să spun că mă dor totetele (șosetele) (și eram incredibil de sigură că șosetele erau cauza suferinței mele)
-să îmi doresc să mănânc ou în picioare (era de fapt un simplu ou fiert, pe care dacă îl învârtea tatăl meu, părea că stă în picioare)
-să mă joc de-a detectivul cu sor-mea (știam că fumează și strângeam probe s-o demasc în fața mamei. Din păcate, era mai deșteaptă ca mine și îmi aduna probele o dată pe săptămână)
-să strâng bani. Nu aveam un scop exact pentru ei (îmi amintesc că la un moment dat aveam atât de mulți că începusem să-mi cumpăr scaun „care se rotește”, o veioză, etc)
-să fiu foarte rușinoasă. Eram numai „după fusta mamei”
-să visez mereu 2 coșmaruri: unul cu un vânător și cu niște căprioare (eu parcă eram una din ele) și altul în care întregul „ecran” era format numai din căi ferate și treceau multe trenuri, iar eu trebuia să-mi salvez prietenii și familia...
-să păcălesc lumea să-mi spună povești
-să dansez același dans (aveam câte un dans nou în fiecare an... cel mai amuzant cred că era cel de la 5 ani, când am realizat că dansul înseamnă să te învârți în continuu în cerc)
-să sfidez moartea. Am avut cateva momente in care ne-am intalnit, dar m-am dovedit a fi mai puternică (sper să revin cu un post în detaliu)
-să mă cred artistă. Pictam mult (și cam urât, recunosc)
-să urăsc să stau vara la bunici. Mă așezam pe prispă și număram zilele care treceau și ziceam „Săptămâna!-săp-tă-mâ-na!-Săptămâna!-Săp-tă-mâ-na!”
(voi reveni cu o poză din vremurile acelea)
-să spun că mă dor totetele (șosetele) (și eram incredibil de sigură că șosetele erau cauza suferinței mele)
-să îmi doresc să mănânc ou în picioare (era de fapt un simplu ou fiert, pe care dacă îl învârtea tatăl meu, părea că stă în picioare)
-să mă joc de-a detectivul cu sor-mea (știam că fumează și strângeam probe s-o demasc în fața mamei. Din păcate, era mai deșteaptă ca mine și îmi aduna probele o dată pe săptămână)
-să strâng bani. Nu aveam un scop exact pentru ei (îmi amintesc că la un moment dat aveam atât de mulți că începusem să-mi cumpăr scaun „care se rotește”, o veioză, etc)
-să fiu foarte rușinoasă. Eram numai „după fusta mamei”
-să visez mereu 2 coșmaruri: unul cu un vânător și cu niște căprioare (eu parcă eram una din ele) și altul în care întregul „ecran” era format numai din căi ferate și treceau multe trenuri, iar eu trebuia să-mi salvez prietenii și familia...
-să păcălesc lumea să-mi spună povești
-să dansez același dans (aveam câte un dans nou în fiecare an... cel mai amuzant cred că era cel de la 5 ani, când am realizat că dansul înseamnă să te învârți în continuu în cerc)
-să sfidez moartea. Am avut cateva momente in care ne-am intalnit, dar m-am dovedit a fi mai puternică (sper să revin cu un post în detaliu)
-să mă cred artistă. Pictam mult (și cam urât, recunosc)
-să urăsc să stau vara la bunici. Mă așezam pe prispă și număram zilele care treceau și ziceam „Săptămâna!-săp-tă-mâ-na!-Săptămâna!-Săp-tă-mâ-na!”
(voi reveni cu o poză din vremurile acelea)
Postări
ai fost cam cuminte mai Andreea,ce sa cred? :))))
ahhhh, ce sa zic....fata de oras.ce e gaina, stii ? :)) la 21 de ani mai esti copil ? sau te comporti ca unul ? :))
Cat de simpatica poti sa fi.:)
Buna,
Numele meu este Adriana, si as vrea sa vorbesc cu tine despre oc?..esti interesata? Iti las numarul meu de telefon si poate ne auzim.
0721787478
O zi calduroasa,
Adriana
@wessaress cred ca am depasit faza copilariei. Era un simplu momentd e rememorare a unor momente dragute din viata mea. Poate ca n-oi sti eu ce este gaina, dar tu stii ce este cocosul?
daca am fi toti ca tine :P