Despre mine

5

Am primit o leapșă acum ceva zile. Din cauza haosului mare din viața mea (și mă refer în principal la chestii ce țin de timp) nu am reușit să oonorez până acum, așa că sper să nu se fi supărat Cătălin.

SUNT: amețită, zâmbăreață, dulce
AŞ VREA: să pot să controlez timpul
PĂSTREZ: amintirile. Nu uit nimic niciodată și în general am poze să o dovedesc :p
MI-AŞ FI DORIT: o pisică
NU ÎMI PLACE: să mint
MĂ TEM: des, mult și prost.
AUD: mai mult decât trebuie
ÎMI PARE RĂU: că Zorba (câinele surorii mele) mă urăște (sunt singura persoană pe care o urăște)
ÎMI PLACE: să povestesc, să visez, să mă plimb, să pierd vremea
NU SUNT: o prefăcută
DANSEZ: mai puțin decât zâmbesc, dar mai mult decât merg pe jos
NICIODATĂ: nu am fumat/voi fuma
PAR: rece și distantă
PLÂNG: o dată pe lună (plânsul la filme nu se pune, e inofensiv)
NU SUNT ÎNTOTDEAUNA: cu chef de socializare
NU ÎMI PLACE DE MINE: când sunt încăpățânată
SUNT CONFUZ(Ă): când nu-mi sunt răspunse întrebările
AM NEVOIE: de mult somn
AR TREBUI: să petrec mai mult.

Saptamana conferintelor ( Digital Makerting Forum, AdRevolution, CareerShop)

3

Este săptămâna conferințelor. În mod cert cea mai bună perioadă de programare al unui eveniment: nu mai miroase nici a Crăciun, dar nici nu avem pofte de Paște, lumea și-a terminat și concediile, a reînceput munca, deci totul a revenit la normal.

Să planifici un astfel de eveniment nu e lucru ușor - eu vorbesc din proprie experiență, aici. E nevoie în primul rând de un concept, un concept atât de bun încât să reușești să stârnești suficient interesul oamenilor încât să vină la eveniment. Apoi conceptul trebuie dezvoltat. Se fixează o anumită structură (conferință, workshop, etc). Apoi degeaba faci evenimentul dacă nu ai cei mai buni speakeri -se cer nume sonore și oameni cu experiență. E un fel de head-hunting la un alt nivel. Și poate că reușești să-ți faci o listă cam ce ai avea tu în plan, dar socotelile tale să nu iasă din diferite motive: indisponibilitate temporală, materială (unii speakeri solicită o anumită remunerație, sau apar costuri suplimentare cu cazarea și transportul lor). Așadar, un eveniment implică foarte mult planning, bătăi de cap, ore întregi vorbite la telefon și apoi perioada cea mai cruntă -așteptarea începerii evenimentului.

Astefl, as dori sa-l felicit pe Manafu pentru realizarea a inca unui eveniment de succes- Digital Marketing Forum. Alte doua evenimente au fost AdRevolution (Advice) si CareerShop (Kraft si BOS).

Le voi analiza pe rând.
1.AdRevolution -încep cu el pentru că luni am participat la Online Day.
AdRevolution se vrea a fi o conferință pentru studenți, cu acces liber și fără alte limitări. Se dorește instruirea lor și educarea în domeniul comunicării. Personal, găsesc că păstrarea aceluiași concept și în mare parte aceiași speakeri (pentru că oamenii de valoare nu se schimbă de la un an la altul- fie, cu mici excepții) nu are cum să stârnească interesul unei persoane să revină și la ediția următoare. Eu nu cred că voi mai ajunge și anul viitor! Ca puncte slabe aș putea menționa sala (Orange Concept Store) pentru că este mai mult un loc pentru workshopuri, nu pentru evenimente unde știi că vor veni peste 60 de persoane (a fost o mare călcare în picioare).

Prima parte a zilei de online a fost dedicată Rețelelor sociale și a Blogurilor. Nu mare mi-a fost mirarea că peste jumătate din public venise acolo pentru a-l vedea pe Tudor Chirilă. Peste jumătate din întrebări i-au fost adresate, iar tipa din față, cu laptopul strâns în brațe scria pe facebook: „Vreau să-l iau acasă pe Tudor Chirilă!”. Discuția a degenerat nițel, fiind ghidată în special de întrebările publicului. Însă am reținut că:

"Ideea de critică ţi-p asumi în momentul în care începi să scrii pe blog”-Bobby Voicu
”Internetul propune viteză, nu și conținut”-Tudor Chirilă
”Dacă vreți să faceți un blog bun, nu vă gândiți la bani; dacă vreți să faceți bani, nu vă gândiți la blog
Și că înjurăturile sunt teama cea mai mare a bloggerilor, tocmai din libertatea pe care o oferă internetul- a fost o părere unanimă. Sub lumina reflectoarelor au fost și Orlando Nicoară, singurul care și-a păstrat seriozitatea pe toată discuția, Bobby Voicu, un cunoscut al conferințelor pentru studenți, veșnic prezent, pus pe socializare și glume și Dragos Novac, pe post de moderator-trebuie să recunosc că i-a plăcut jobul acordat! :)) Nu am învățat nimic nou și dacă nu aș fi știut nimic despre online, mă tem că, iarăși, nu m-ar fi ajutat cu mult.

Partea a 2a a zilei s-a conturat pe Advertisingul viral. Sala plină până peste limite (mulțumiri încă o dată gentlemanului de Florian), forfotă imensă, însă atitudine schimbată pe scenă. Speakeri: Liviu David, cu o prezentare pe care am mai ascultat-o și la Inspire 2009, Adrian Soare, care ne-a oferit o lecție gratuită de anatomie și Mădălin Matica, un adevărat guru al marketingului (să mai spun că am un nou „muz” în viață?). Evenimentul a ieșit destuld e bine, se puteau accentua totuși mai mult temele.

În fiecare zi, o altă tematică la AdRevolution. Pentru curioși mâine este Innovative day.

Bun, Event no.2: DIGITAL MARKETING FORUM
Apreciez foarte mult inițiativa lui Manafu de a aduce speakeri din străinătate. Din păcate, ei nu prea se interesează despre situația de pe piața din România și vin și ne vând nouă avioane strălucitoare cu ce se întâmplă prin Vest, deci ne spun chestii care se vor întâmpla în 2-3 ani la noi. Eu le-am luat drept inspiring, dar am văzut prin sală că oamenii s-au cam plictisit -deși titlul spunea clar ”Viitorul marketingului digital”. A fost p explozie de accente, Mihai Pricope a venit cu un accent moldovenesc genial, Mike Stapelfeld cu unul german, Manuela Necula cu unul de pitzi, iar Alain Heureux a slavit engleza si accentul ei natural. Am reținut o chestie: nu e bine să trimiți ca speaker la un eveniment pe cineva care nu lucrează diretc în departamentul vizat, ci doar pentru alte calități (fizice de această dată și poziționarea în companie).

Mike Stapelfeld ne-a învățat că brands = realism = enhances game play.

Mulți, mulți oameni prezenți... Toată spuma twitterului, fie și a onlineului românesc. M-a ciupit zoso de obraz și vă mărturisesc că de 2 zile nu m-am mai spălat. Sunt un om fericit. Mi s-a bătut obrazul că nu am socializat suficient. Vă rog să mă iertați pentru asta.

Au fost numeroase idei bune care s-au făcut prezente, dar dacă le-aș dezvălui aici, oamenii nu ar mai cumpăra bilete (o investiție pt viitor)! :p

Event3, unul mai redus ca scară, a fost CareerShop, un eveniment realizat de BOS si Kraft, pe tema HR-ului de această dată, sub forma unui workshopuri. Am avut aproape 300 de aplicații, cam 150 de interviuri și 20 de ”finaliști”. Mi se par niște numere remarcabil de bune, în special pentru că ne-am axat pe promovarea online.

Acum înțelegeți de ce sunt atât de obosită?



(poza este făcută la Adrevolution, eu sunt nerd-ul cu telefonul în mână și poza e făcută de cineva de la Advice)

Femeie la volan!

7


Bărbații au o problemă cu femeile la volan. Este o chestie știută de vreo 10 ani. Și totuși de ce când opresc la semafor, majoritatea încearcă să-mi atragă atenția, să tragă mașina cât mai aproape de a mea și să gesticuleze accentuat că poate, poate vor vedea geamul că se deschide și vreun număr de telefon aruncat? Eu o văd ca pe o formă de bucurie că vede „femeie la volan”.

Ieri, după o zi lungă, mi s-a înfiripat pofta de shopping. Evident, am fugit la Plaza -un drum de 10 min cu mașina pentru mine. Obosită cum eram atunci și amețită cum sunt de fel, am uitat să „deschid” oglinda din dreapta și mi-am dat seama abia la semaforul de lângă mall. Lângă mine, clasic, a apărut un tip cu un bmwu. Mă fixa din priviri. Eu m-am uitat pe geamul din dreapta, am văzut oglinda și am zic că e nevoie de ea că deh, d-aia o am.
Am deschis geamul, scos centura, tipul se uita uimit. Deschide și el geamul.
Eu întind mâna. Tipul se blocase.
Eu rabatez oglinda. El încearcă să spună ceva.
Eu închid geamul, el spune ceva.

Oare să fi fost dezamăgit?

Ciocolată (home-made recipe)

3

Cum am reuşit să stârnesc o frenezie cu ciocolata pe care am făcut-o acum două seri, m-am gândit că ar fi drăguț să vă dezvălui rețeta mea „secretă”, pe care o făceam încă de când aveam 5 ani, cu ajutorul surorii mele.

Ai nevoie de:
150g de unt (nu margarină)
400g lapte praf
150 g de zahăr (poti pune și 200, depinde cât de leșinată o dorești să fie)
50 ml apa
și cam 200 g de cacao (eu o prefer pe cea de la Nestle, dă un gust aparte)

Rețeta e și mai simplă. Mai întâi trebuie făcut siropul. Adică aruncat zaharul într-o oală, adăugat apa și dat foc. Trebuie să se amestece (asta dacă nu vrei să faci cremă de zahăr ars) conținutul, până când s-a format o masă omogenă (adică zahărul s-a descopus de tot). Dacă nu ai răbdare, s-ar putea ca ciocolata ta să aibă urme de cubulețe de zahăr, ceea ce e destul de enervant pentru dinți. Siropul se lasă să se răcească.

Între timp, se ia un vas mai mare unde se aruncă untul, laptele praf și cantitatea de cacao. Se amestecă mult și într-un stil curajos până când începi să nu mai distingi care e ce. Se toarnă în rânduri repetate și în cantități mici siropul răcit și se amestecă de fiecare dată după ce s-a turnat. Cum amestecula luat forma unei substanțe lichide, poți apela la un mixer (sau blender sau ce ai tu prin casă - a se citi prieten/ă, câine pisică) pentru a definitiva operațiunea.

Acum se toarnă în diverse vase (nu uita că ai mulți prieteni pofticioși) și se bagă la congelator. Cam 12h trebuie să stea acolo, așa că potolește-ți simțurile.

Felicitări! Tocmai ai realizat prima ta ciocolată de casă!

(da, poza este împumutată de aici)

Scoala NU te invata sa...

7

Acum cateva saptamani, Adrian Soare scria un post despre lucruri pe care nu le inveti la scoala.
Azi, pardon ieri, școlile și-au deschis porțile. Azi am reușit să am și eu primul contact cu facultatea mea: un curs și un seminar. Profesorul, un domn gravitând în jurul vârstei de 60 de ani, care vorbea o engleză pocită și care se tot chinuia să interacționeze cu noi. A urmat apoi seminarul, tot el „la butoane”. Doar că, fiind prima oră, și-a permis și a dat-o în povești.

Ne-a spus că el își dorește să facă niște cursuri interactive, pt ca este conștient că noi nu suntem atenți mai mult de 15 min (maxim!!) pe parcurusul unui curs, așa că scopul lui principal este să ne facă pe toți să trăim aceste 15 min în același timp. A mai recunoscut că e conștient că sistemul de învățământ românesc este îngrozitor, că materiile s-ar fi schimbat (ca denumire doar) după revoluție, dar că BOII (așa s-a explimat) au rămas aceeași. Adică profesorii refuză să se adapteze la prezent și la nevoile noastre reale.

Revenind la ideea lui Adrian, profesoul a spus că la școală NU te învață următoarele lucruri:

1. Să asculți
2. Să comunici nonverbal (mai precis să știi să citești oamenii din felul în care privesc, se mișcă, etc)
și
3. Să faci dragoste

Kitchul este noua arta

5

Arta şi-a adaptat valorile în funcţie de fiecare generaţie ce i-a trecut prin mână. Wikipedia o defineşte ca fiind
Art is the process or product of deliberately arranging elements in a way that appeals to the sense or emotions

Aşadar, nu putem spune că vorbi despre artă fără a apela la simţuri şi emoţii.
Maiorescu spunea, analizând poezia românească a sec. XIX, că ideea exprimată nu poate fi niciodată nouă, ci nou trebuie să fie veştmântul (aka forma) în care artiştii (poeţi, pictori, scriitori) o îmbracă. Şi aşa şi este. Aristotel a scris despre tot ce se putea scrie: iubire, ură şi alte sentimente, război, oameni, viaţă,... Apoi a venit altul ce a exprimat aceleaşi idei, dar într-o viziune proprie şi s-a numit şi el poet.

Numai că, în ultimul timp, ideea a ajuns să fie mai mult dezbrăcată... Suntem atât de săraci încât ne permitem să ne simplificăm gândirea, să ne reducem comunicarea la versuri de manele (6 cuvinte care se tot repetă: prinţesă, bani, barosan, şmecher, femei, şef) sau la versuri inexistente din muzica actuală house (mă rog, e un alt fenoment prin care se doreşte încurajarea creativităţii ascultătorilor- a se citit fiecare îşi imaginează ce vrea), ne vindem ideile pe o mână de zâmbete, furâm de la alţii într-o clipită.

Şi furtul nu mai e la fel ca în trecut. În timp ce odată se furau chestii fizice (găini, grâu), acum nu mai deţinem astfel de proprietăţi şi s-a trecut la furtul intelectual, al emoţiilor, al trăirilor. De ce mi-aş însuşi personalitatea unei vedete? De ce m-aş duce să-i fac implanturi doar că am văzut la X că acum este mai plăcută? De ce aş căuta oameni pe reţele sociale, să-i urmăresc şi să le învăţ fiecare mişcare?

Oare este prea greu să încerci să fii tu însuţi şi să te chinui să-şi faci o „artă” proprie?

Suntem atât de săraci încât ne amagim cu vise pe care știm că nu le vom realiza nici în 20 de ani. În schimb ne trăim viața în risipă - de timp, de energii, de sentimente...

Final

0

Nimic nu mai e la fel...
Şi totul s-a pierdut...

Primii ghiocei

1

Somn. Mult somn

2

Sunt momente în care organismul nostru nu mai poate şi cedează. Ce se întâmplă atunci? Căderi nervoase, ţipete, anemii, probleme cu ficatul, leşinuri sau reprize de somn prelungite.

După o noapte aproape nedormită, trezire matinală la 10 dată de o mamă...îngrijorată:
"Ce faci? Nu vi acasă? Parcă ai luat vacanţă, de ce nu vi?"
Aşa că m-am ridicat, mi-am făcut ritualul de dimineaţă (creme, alifii şi breakfast), am aruncat 2+3 haine întrun bagaj şi am pornit la drum. Eram doar eu şi autostrada şi drumul părea atât de lung... Am cântat, am depăşit mişeleşte tot ce am prin în cale, m+am ţinut după o altă maşină cam jumătate de distanţă, după care evident, m-am plictist şi am depăşit-o.

În fix 1.45h eram acasă. Mâncare, râsete poveşti. Şi timpul s-a dus şi ajunsese să fie ora 7 pm. Seara, trebuia sa mă bucur de ultimul meu majorat (nu al meu, dar la care puteam fi invitată). Am zis să adorm o oră, două ca să fiu fresh pt marea petrecere. Şi dormeam atât de bine şi m-am trezit. Era fix 3.25 am. Aveam 14 apeluri ratate şi 6 mesaje. Evident, era prea târziu. Petrecăreţii mei deja adormiseră.

Şi aşa am ratat eu ultima mea şansă de a merge la un majorat! Ah...majorate...those were the days!:))