Zi de Vis

5
Visul oricărei femei este să ajungă să trăiască înconjurată numai de bărbați frumoși, musculoși și care să-i satisfacă orice nevoie. E ceva ireal, imposibil și probabil dacă am avea ceva într-o lună ne-am sătura, dar ne dorim asta.

Astâzi m-am putut bucura de o oră de „așa ceva”. Eram eu și 3 tineri, drăguți și extraordinar de amabili. Mai-mai că se înghionteau care să mă servească primul. Scopul, era simplu: mi-am dorit o tunsoare nouă. Rezultatul nu a fost unul amazing, a fost ceva simplu și aproape de normal, cum am cerut (mereu am un „plan de viitor”).

Dar „spălatul” pe cap care s-a transformat într-un masaj propund, pătrunzător și incredibil de plăcut al tâmplelor, firelor capilare și a gâtului m-a făcut să nu mai pot sta corect în picioare apoi. (și eu care ziceam că eu știu toate trucurile masajului...). Tunsul și stylingul de apoi au fost un fel de desert.

Oare pot să mă duc de 2-3 ori pe săptămână acolo, doar pentru spălatul acela pe cap?

Now

1


Sometimes you need to get slapped in order to realize that you're alive and what you have is precious. Don't change that!

Stiu.

4

Știu. Scriu prea mult. Aș trebui să mă las de blogging și să scriu un roman...

De ce urasc eu zilele de marti?

6


Așa cum în zodiac s-au gândit ei să mai introducă o zodie nouă (întâmplător de care „aparțin” acum), așa vreau să se găsească niște „savanți” care să scoată ziua de MARȚI din săptămână.
Cele 3 ceasuri rele de care se teme toată lumea, pentru mine se transformă în vreo 5 (dacă ies din casă).
În liceu era îngrozitor. Mereu marțea trebuia să am fie chimie, fie fizică (chimia era ca o limbă străină pentru mine și fizica... eram prea leneșă să învăț). Chimia era materia la care aveam 5 pe linie (și așa 5-ul era o notă eroică), când luat 6 deja era sărbătoare. Norocul meu era că profa mă simpatiza (ziua cu chimia era ziua în care purtam neapărat cămașă și ochelari și părul prins în coadă, fără agrafe colorate, dorkish style) și nu prea mă scotea la tablă pentru că altfel cu siguranță aveam mai multe de povestit.

Îmi aduc aminte de o marți, în mijlocul lui noiembrie. 8.02, fizică, profesorul intră în clasă. Aruncă iubitul catalog pe catedră, nu spune bună-ziua, nu nimic, ci aud ca prin vis: „Paraschiv, zi formula lu....”. Paraschiv dormea. Am încercat să mă adun, dar până să deschid gura, am auzit „Stai jos, 3!”. Am respirat ușurată și m-am așezat (pe alții i-a torturat toată ora cu întrebări și tot la aceeași notă au ajuns). Profesorul era om finuț și preda îngrozitor de bine. Singura lui problemă era că descoperise că sunt deșteaptă și dintr-o prietenie cu tata pe care nici acum nu mi-o explic, tot se chinuia să facă să mă apuc de învățat (iar eu învățam doar cu un weekend înainte de teză și mereu luam 10).

Tot marți, tot fizică. Undeva pe la sfărșitul semestrului I din clasa a 11-a. Aveam vreo 3 colegi întro situație delicată, aveau 2 de 3 în catalog și nimic pe lângă. Pe tablă era înșirată o problemă cu 10 sau 11 subpuncte (notate alfabetic, să nu te sperie chiar atât de rău). Eu muncisem destul de mult la ea, să zic că eram pe la punctul g. PE cei trei colegi îi tot bombarda cu întrebări. La un momendat, liniște totală în clasă. Niciunul nu mai știa cum să răspundă. Întâmplător, cu o zi înainte îmi calculasem media: 10 în teză, bunnn, 5, 3(3-ul de care povesteam mai sus), mediee...5,5. Hai de amuzament să mai punem și un 3 la calcul. Medie acum, 5. Super!

Revenind... din tăcerea aceea aud: „Paraschiv, treci la tablă!” Și mă duc. Ajunsă în fața tăblii negre nevopsite din anii 70, încerc să-mi dau seama pe unde rămăseseră de socotit ai mei colegi. Și cum erau scrie pe vreo 5 coloane tot felul de date, până să mă dezmeticesc, am auzit „Paraschiv, treci la loc! Pentru toate prostiile pe care le-ai scris azi pe tablă ai luat 3”. Vă dați seamă că altceva mai bun decât să zâmbesc nu am putut să fac. Adică eu nu scrisesem nimic, nici nu spusesem nimic și am luat 3? 3 care oricum nu mă transforma în corijentă?

Cea mai mare greșală. A urmat o teorie de 20 de minute (apropo, îmi cer scuze colegilor mei pe această cale pentru că le-am mâncat pauza) despre cât de importantă este școala și cât se chinuie părinții mei să mă țină pe mine „prințesă” în puf la școală, cu descrieri detaliate a joburilor pe care părinții mei le dețin. Discursul nu m-a mișcat, recunosc, pentru că școala e un loc moca și cu capul meu am luat media aia astronomică de am intrat în cea mai cea clasă din județ și tot media astronomică pe care am luat-o la bac și admitere. Dacă vreau, se poate.

Istoria s-a repetat și azi. Cu câte eforturi fac ca marțea să nu mai ies din casă (nu, nu ca să iau 3-uri), din când în când mai dau greș. Astâzi a trebuie să ies pentru un business meeting. Prima oprire: în parcarea din fața blocului. Constat cu stupoare că mașina mea se iubea nebunește cu alte două mașini, că nu aveam loc să o scot dintre ele. Am plecat capul și am zis planul B. Minunata combinație RATB și metrou.

Dar trebuia să mă mișc mai repde pentru că aș fi întârziat. Trecând peste evenimentele din ratb si metrou, pe scările rulante de la Unirii (locul de întâlnire unde ajunsesem întâmplător cu 15 min mai devreme) simt în sfâșit că-mi suna telefonul. Încerc să găsesc, mă lupt cu geanta, în spatele meu tot auzeam pe cineva că vorbește. Răspund în final, tipul pe fundal și mai rău. Aflu că s-a schimbat loculd e întâlnire. Nu-i nimic, mai am timp! Închid și-l aud pe individ în spate „Auzi, fah, nu te doare fundu?” ca să constat că nemernicul îmi „capsase” blugii cu țigarea lui...

Întâlnirea a durat 15 minute. A fost un târg destul de prost: am investit 3 ore (înțolit, aranjat, transport) pentru 15 minuet și muncă de făcut pentru încă trei zile. Gluemsc evident. Cred că a fost singurul lucru bun pe ziua de azi.

A urmat o altă călătorie cu ratbul. De această dată, m-am aflat în autobuzul greșit, care m-a scuipat undeva în Prelungirea Ghencea, deci cam de 3 ori mai mult de mers decât aș fi făcut-o în mod normal. Din dorința de a evita un nene cu un câine destul de fioros, am zis să traversez (da, îmi e frică de câinii ce trec peste 0.5 înălțime). Când să traversez, au și început băieții să claxoneze. Să mai spus că puteam să fac un ban cinstit azi (cu blugii mei găuriți cu tot)? :)))

Nu mai vreau zile de marți. Cine mă poate ajuta cu asta?!

Cu și despre despărțiri

7
O eră începe şi se termină cu câte un EL. La început era vorba de iubire. Apoi a apărut dependenţa. Şi ce este ciudat cu această dependenţă este că oricât de mult ţi-ar plăcea, te-ar satisface la început, ajungi ușor, ușor să o deteşti. Am văzut foarte multe bloguri cu şi despre iubire, făcând paralele între „ce era odată” și „ce este acum” - probabil din cauza aproprierii de nebunia de Sfântul Valentin.

Am fost mereu prototipul omului îndrăgostit, am iubit nebunește și am uitat la fel de repede. Am rămas cu un teanc mare de poze, o minte îngreunată și multe povești de spus. Consumerismul nu l-am susținut niciodată, nu am crezut că trebuie să fii într-o relație doar de dragul de a te lăuda că ai una. Cât să fie bine, cât nu...se va uita.

Finalul e un moment important pentru orice relație. Niciodată nu s-a terminat, în termeni reali, frumos, amiabili, pentru mine pentru că nu au puterea să se detașeze -la început eu, apoi EL...

Semne:
EA
- găsești orice fel de scuză numai ca să nu stai cu el/lângă el
- ai schimbat tonul de mămică simpatică, pardon, prietenă iubitoare, pe un ton isteric (a se citi, țipi toată ziua)
- ai brusc cheful să reînnoiești legături cu oameni cu care n-ai mai vorbit de mii de ani, deci crește pofta de socializare
- ieși din ce în ce mai mult în oraș „cu fetele” doar
- începe să te irite orice gest de-al lui. Brusc nebărbieritul lui e un semn că ceva grotesc zace în el, dacă uită să ducă gunoiul/orice activitate de uz caznic ce intră la categoria „nimicuri” ți se pare că vine Apocalipsa
- când îl rogi să facă ceva, iar el uită (pentru că așa făcea și înainte), dar acum chiar observi și nu mai treci peste, chiar ți se pare că face intenționat, pentru a te enerva
- ți-a revenit pofta de a primi complimente (și nu mă refer la fete)
- îl cicălești în continuu
- îl ignori când îți vorbește

EL:
- numărul de fete din agendă a crescut semnificativ în ultima perioadă
- brusc ai reluat legătura cu fostele
- EA te plictisește (Se știe vorba ”Show me one hot female and I'll show you at least one man who is tired of ...her.”
- ieșitul în oraș înseamnă doar ieșit cu băieții -brusc fetele sunt excluse
- și-a achiziționat un parfum nou și-l poartă mândru prin fiecare bar în care intră

Până la urmă... nu e chiar atât de mare diferența între EA și EL, nu? Păcat că „pofta asta de despărțire” nu vine niciodată la amândoi în același timp.

Beție

5
Mare diferență între noi și animale nu este. S-au făcut numeroase studii, cercetări, analize care atestă acest lucru.

Un lucru mai neobișnuit e că tuturor ne place să bem. În Mozambic există un fruct de culoare galbena, foarte aromatizat și plăcut la gust cunoscut sub numele de Amarula. Oamenii îl folosesc la confecționarea băuturilor alcoolice. Fructele pot fi mâncate numai cand sunt foarte bine coapte. În compoziția lor conțin cca 17% alcool, dar când deja sunt prea coapte și cad singure din copac fermentează, iar conținutul de alcool este și mai mare. Toate animalele din zona apropiată copacilor plini de amarule sunt amețite de la acoolul conținut de fructe.



LE. Cu multumiri mătuşii mele - a fost un spam simpatic...

Examen

4

Este perioada sesiunii. Pe messenger, deja se observă clar: au început statusurile cu „Busy”, toată lumea este „Not at my desk”, „Stresiune”, „”Nu mai vreau”, „Vreau la mama”, rememorări ale liceului, 60% stau pe invizibăl, etc.

A început sesiunea și la mine. De o săptămână chiar. Am și „lichidat două examene”. Am analizat situația încă de la început: prima săptămână, examene ușoare, a doua va fi horror.

Azi aș fi trebuit să am cel mai ușor examen din această sesiune. Material de studiu? Niște cursuri aruncate pe un ppt. Din întâmplare, fusesem o fugă și pe la un curs și văzusem că profesoara nu spune niciodată mai mult de ce scria pe slideuri. Pac-pac, copy paste într-un word să le pot printa (sunt foarte maniacă în ec privește formatul scrisului, cât de dreaptă e foaia atunci când învăț). 20 de pagini, scris mare, le-am citit de suficiente ori încât să le spun ca o poezie (erau noțiuni de bază de marketing, deci chiar nu aveam probleme).

Am făcut chiar și un mic research cu o seară înainte de examen, aseară mai precis. Ce ne dă? Cum ne dă? AA.. grile..2 numere..teraba-i bună. Și ajung și la examen azi. 2 numere, corect. Pe bănci, corect. Prima întrebare, ami mult decât banală. A doua o marchez cu semnul „?”. A treia la fel.(...) Când să ma uit, din 20 d eîntrări știam sigur 7. Ce să faci cu restul 13? Încearcă să te uiți în față. La comun, erau doar subiectele ușaore. Nu merge. Încearcă să te uiți în dreapta (în stânga era golul dintre rânduri), prea departe. 2 rânduri mai în față, colegul meu „călărea” foaia întreagă.

M-am liniștit ușor și am început să raționez. Dintr-un examen la materia Tehnici promoționale, eu am ajuns să dau un test de cultură generală. Și ce bine e când știi câte ceva!

Profil masculin. 20-24 de ani

13

Există trei categorii de băieți, pardon, bărbați cu vârste între 20 și 24 de ani:
1. Cei cu un job, de obicei foarte pasionați de ceea ce fac ei și mai ales de bani (principalul motiv pentru care s-au angajat)
2. Cei fără job, dar cu o relație stabilă
și
3. Cei care o „ard” aiurea, fără job și fără prietenă stabilă

Acum haideți să îi analizăm mai în detaliu.
Nu există cineva „mai superior” decât altul, iar numerotarea acestor 3 categorii e pur aleatorie. Bineînțeles, există și excepții ce fug dintr-o categorie în alta.

Prima categorie, cei ce posedă un job, au înțeles că este cazul să nu mai „tragă” pe mami și pe tati și că este destul de important să „ai banul tău”. Și-au ales un domeniu care îi pasionează, de cele mai multe ori IT sau vânzări. Și-au aruncat converșii într-un raft și îi scot de acolo doar in week-enduri să nu se dea de gol că vreun gram de maturizare s-a prins de ei.

Motivul inițial pentru care s-au angajat era simplu: vreau bani, pentru că banii atrag fete, deci dacă am bani, o să am și fete. Logic, nu? Doar că firul logic se rupe undeva în viața de zi cu zi pentru că jobul ajunge să le mănânce mult prea mult timp, implică stres, neuroni pierduți, așa că atunci când ajungi la 8 seara acasă, parcă nu ai chef sa ieși să agați pițipoance.

În cea de-a doua categorie îi găsim pe cei cu relații stabile. După cât timp poți spune că ai o relație stabilă? Nu o săptămână, nu o lună, ci vreo minim șase luni!! Acești bărbați sunt cei mai iubitori dintre toți, sunt cei care au nevoie cel mai mult de afecțiune. Proaspăt desprinși din brațele mamelor lor (doar au plecat la facultate), aceștia caută mai departe o tinerică ce va putea să preia locul matern: să-i spele, să-i calce, să-i facă de mâncare, să-l mângâie dacă îl doare, dar care în afara cuibușorului lor de nebunii să fie o divă bună, fițoasă și pe care toți prietenii lui să o vrea ;)

Ultima categorie, aka categoria indecișilor, este cea mai complicată. Ei sunt cei care tind să se îndrepte spre una din cele două categorii menționate mai sus, dar își amintesc că tot mai bine e să trăiești fără obligații, așa că de ce să-și complice viața aiurea și să nu mai copilărească „vreo doi ani”.

Sunt cei care își ocupă timpul cu dota, filme, haifaiv, pitzipoanca.org , cocalari.com, zoso s blog, gsp.ro, sport.ro, wow, fifa, football manager, diverse seriale, youtube (ar putea să se uite ore în șir la clipuri cu bătăi sau la videoclipuri cu rihanna). Știu toate filmele porno pe derost și sunt la curent cu tot ce ține de mondenitate.



(acest text este un pamflet și trebuie tratat ca atare)

Best life experience

3
...is a


Turkish Tea!


Mi-ai innebunit simturile

1

Piața Romană. întuneric. Undeva după orele 18. Agitație mare, schimb de ture probabil.

Eu și mai agitată. În nebunia de fețe și forfota de geci de faș strânse la piept din cauza frigului se aude: „Trop trop trop”, nu ca un sunet scos de un cal, ci pur și simplu ca niște onomatopee. Eu le ignor.

M-am apropiat de trecerea de pietoni spre ASE -că am vazut ca se poartă ca punct de reper. Aceeași voce se aude mai tare si mai clar „Nu se poate!”. Urechile mele tresar intrigate. Din nou, „Nu se poate!”

Când să apuc să descifrez mesajul transmis, cineva mă trage de geantă. Tresar. Chiar se întamplă asta? Haide o dată să se faca verde! Mâna mea sare instinctiv și o trage înapoi (geanta). O mireasmă nebună de gunoi mă trăznește. Mă întorc. Multe pete maronii și negre pe un sacou vechi, purtat de o față barboasă, nespalată, dar care zambea parșiv.

Era chiar el. Cel care strigase mai devreme, cel care imi pipăise geanta statea acum lângă mine.

Ieri am intâlnit un om care m-a dat pe spate, înnebunindu-mi simțurile unul câte unul...

Cu si despre relatii

16

El, un locuitor al micului Paris. Tanar, entuziast, creativ si ametit - ca noi toti.
Ea, jucausa, deschisa, increzatoare, indragostita de viata si nu numai - ca noi toate.
S-au intalnit. Noroc, ghinion, deja nu mai conteaza.
Sunt unul al celuilalt si au strazile goale in fata, iar ei umbla incet si contemplativ.
Si timpul trece, iar baiatul descopera slabiciunile fetei. Cea mai mare slabiciune? EL. Iar asta il face pe el sa fie si mai increzator si mai necrutator cu fata. Ea tace si asculta cu rabdare ordinele lui. Si se consuma, desi afiseaza o atitudine pasiva. Si plange. Plange mai mult decat a facut-o vreodata.
Dar pana cand? Dar pana cand?

Visare

3
Vreau sa fie iarasi vacanta. Sa pot sa dorm, sa ma plimb, sa cunosc lumea.


M-am saturat de teancuri de chestii de invatat, de dealineuri pentru proiecte la care se gasesc mereu chestii de retusat, de power pointuri care pica mereu pe mine (inca nu s-a invechit replica „eu nu stiu sa folosesc pptul”), de oamenii care intarzie atunci cand ai cea mai mare nevoie de ei, de oamenii neseriosi carora pur si simplu nu le pasa. Esti cum esti, nu voi incerca sâ te schimb, dar fa un efort macar.

M-as muta, undeva departe, unde este mereu zapada si oamenii iti zambesc mereu, si focul sa trosneasca in soba (semineu suna prea pitish). As fugi de tine si de toti, nu v-as uita, dar as lua o pauza. Am nevoie de o gura de aer curat, vesel si si si..vreau sa fie al meu

2009-anul femeilor

4

De cand am fost la Inspire, numai la 2009 mi-e gandul. Cel mai controversat moment, evident, Arena Leilor.

Dar daca as fi fost si eu acolo pe scena, ce as fi spus? Ma gandeam acum cateva zile. Eu una cred ca 2009 nu poate fi la fel ca 2008, nu poate fi vazuta ca o simpla extensie a „romanizarii” incepute atunci. Eu vad 2009 ca anul femeilor, in special in mediul online. Nu e vorba de cine e mai tare (femei vs barbati), ci spun asta gandindu-ma ca numarul femeilor ce intra intr-un univers tehnic, cu programari lungi de java, htm si altele, ce odata era pe „intelesul” numai al sexului masculin, a crescut considerabil.

Hotcity o numeste „girl power”(personal mi se pare un pic cam tras de par) si au infiintat trendul de ”sustin blogosfera feminina” (cate bloguri nu ai citit cu acest mesaj pe ele?). Au aparut si numeroase portale dedicate exclusiv sexului feminin Eva, Femei Moderne, Kudika, reviste online, Twitterul deja e loculde joaca al unor foarte vorbarete doamne si domnisoare, ce sa mai, te lovesti de femei peste tot.

Matrimoniale? Reduceri? Haine? (cati bani a facut Tara din online...) Bloguri? Forumuri? Usor usor colectivitatile se strang si cu cat numarul acestora creste, cu atat ele devin mai puternice.

In Marea Britanie, acum 2 luni, o companie ce producea geluri pentru dureri de oase au lansat o campanie pe online in care recomandau un produs pentru a le alunga durerile de spate provocate de sarcini. Mamicile au fost atat de revoltate, incat au lansat o anticampanie pe online. In nici o saptamana, compania le-a raspuns, cerandu-si scuze prin persoana PR-istei lor, aceasta apeland la emotional si toata situatia s-a redresat.

Femeile castiga putere. Anul 2009 va fi al femeilor.