Final de 2008

7


Cu cat mai "imbatranesti", cu atat iti dai seama ca trebuie sa nu'ti irosesti vremea, ci sa incerci sa'ti gasesti un scop si sa'l urmaresti pana la capat. REcunosc, in 2008 am intrat foarte confuza. Eram in primul meu an de facultate, nici nu servisem inca prima sesiune, iar eu stateam linistita la un bronz pe o plaja din Antalya. Au trecut apoi si examenele, am fost uimita cat de putin trebuie sa inveti pt niste note mari si cat de usor esti catalogat drept tocilar.

In semestrul al doilea am avut prima revelatie. Dupa numeroase discutii cu alex h, mi'am dat seama ca trebuie sa servesc o portie din virusul national numit "Olimpiadele Comunicarii". L'am rugat cu disperare sa ma includa si pe mine in echipa pe care o va coach'ui. Si a fost distractiv si am invatat multe si mi'am dat seama cam ce as vrea sa fac mai departe.

BOS-ul m'a tinut -cam in aceeasi perioada- ocupata, eram in departamentul de piar si imi fusese inmanat un contact foarte mare: Saptamana Financiara. A fost si primul meu succes in acest domeniu, pentru ca am reusit sa'l atrag ca partener de proiect, am obtinut si ceva articole, insa totul s'a terminat cam prost din cauza neseriozitatii unora...

Am avut foarte multe de invatat si recunosc, foarte putin timp pentru prieteni si petrecut. Am fost un mic party pooper pana prin iulie cand m'am "reinventat". A venit si nunta surorii mele, in care m'am implicat trup si suflet. Am facut lucru manual [adica am lucrat cu foarfece, lipici, chestii sclipicioase, matasuri, foi, creioane colorate etc], am carat lumanarea [adica am fost domnisoara de onoare], am primit oamenii la intrare [ca asa spune traditia], am dansat, nu am prins buchetul [recunosc, a fost blat, dar nu mai suport glumele cu "tu cand te mariti?" din partea neamurilor, eu fiind cel mai mic nepot], am filmat, am fotografiat, am vorbit cu toooate rudele si invitatii si totul a iesit bine.

Apoi am putut in sfarsit sa rasuflu linistita. Asa ca am plecat pentru 2 saptamani in Olanda, Amsterdam. A fost o experienta incredibila, am fost la "curve", am fost in coffee shopuri, am vazut Gay festul si multe, multe altele. Mi'a venit greu sa plec de acolo. A..si a fost prima data cand am platit ceva pt greutate prea mare la bagaje. Au fost cei mai prost cheltuiti 120 de euro din viata mea [pt 6 kile amarate].

A urmat road trip prin Austria, my biggest love. Aici chiar nu mai am ce adauga.


Oricum, toata plimbareala asta a fost bine, pentru ca mi'a bagat mintile in cap: mi'am dat seama ca pot urmari si dezvoltarea carierei si sa ai timp de iesiri cu prietenii. Asa ca am pus mana pe telefon si restul e de la sine inteles.

Am prins si cea de-a 21a mea iarna, fara zapada de ziua mea, ceea ce a fost nitel dezamagitor. Am iubit si am fost iubita, am ras, am dansat, nu am baut ca nu`mi sta in fire, am scris, am povestit, am copiat...am trait.

Pentru 2009 nu'mi fac planuri-stiu doar ca vreau sa imi gasesc un job, nu pentru bani, ci pentru ceea ce ma va putea invata. Si sper sa fie o continuare buna a lui 2008, pentru ca nu mi'e deloc rusine cu el :P

Multumiri

6

Promisesem ca in decembrie voi face cadouri. Am facut o pauza, pentru a adulmeca doua sarmale si niste toba si lebar si am pornit cu alte ganduri. Persoane importante in viata mea? E simplu.
- Mama, insotita de clasicul raspuns pentru ca este motivul [si cauza] pt care exist
- sora mea, Madalina, pentru ca m'a scapat in cap de 3-4 ori cand eram mica, pentru ca ma scotea la plimbare, pentru ca ma suporta cand eram mica si nesuferita si n'o lasam sa plece la scoala sau sa invete, pentru ca imi fura banii, pentru ca m'a ajutat sa'mi placa munca de cercetare [ea avea 16 ani si fuma, iar eu strangeam probe sa i le arat mamei], pentru ca'mi zicea ca seman cu o vrabiuta [la buze], pentru ca a fost foarte harnica si a avut mereu rezultate bune si m'am chinuit mereu sa o urmez [EA a avut a2a medie pe judet la Capacitate si a fost eleva la Liceul Mihai Viteazul, clasa a 9a A; EU am fost a 30-a si a 13-a in clasa, tot LMF, si tot A'u; EA a decis sa continue cu ASE'ul, EU am mers pe acelasi drum -chiar nu mi'as fi imaginat ca mai exista si alte optiuni, acum regret]. Singurul "capitol" la care am reusit sa o depasesc, in materie de scoala, a fost media de la bac. Pentru ca acum suntem best-friends si ca am stiut sa trecem peste bariera de timp dintre noi [7 ani si jumatate], pentru ca ma ajuta si ma intelege, pentru ca m'a ale sa'i fiu domnisoara de onoare la nunta, pentru ca ma lasa sa am grija de Zorba, cainele, cand ea pleaca la munte, pentru ca ma iubeste, pentru ca e ea.
-invatatoarea mea, dna Ionita, pentru ca m'a invatat ce inseamna disciplina [am stat 4 ani numai cu mainile la spate], corectitudinea si seriozitatea-a fost un rau necesar
-Kiki [presimt ca voi face un update intr`un post urmator] pentru ca mi'a salvat copilaria
-dna. Radosav [profesoara de romana]- in special pentru primul 5 din viata mea, pt care m'am ascuns o luna de mama [completare: mama mea e invatatoare si preda in aceeasi scoala unde am si evoluat eu]
-Liviu - pentru ca am fost intr'o concurenta acerba cu el, este unul din cei mai destepti si ambitiosi oameni pe care'i cunosc
-dna. Stroe - m'a invatat ca doar cu un caracter puternic, bune maniere si cuvinte pompoase poti cucerii lumea. Si avea dreptate. A facut din mine ce a vrut: jurnalist, redactor, fotomodel pe coperta revistei scolii noastre [care a fost multipremiata la nivel national], participant activ la olimpiadele de romana, premianta cu coronita (am avut 10 "pe linie" din cls I pana intr'a8a, cu eceptie intr'a5a]. Ea este un exemplu de femeie adevarata, cu o personalitate incredibila. A fost si primul profesor [si ultimul] care m'a prins copiind, si nu mi'a facut nimic. Extraordinar de diplomata, de asemenea.
-Lavinia si Victor , pentru ca au fost colegii mei 3 ani de zile. Erau ca doi magneti, de la Victor am invatat ca cel mai sigur mod de a avea toate manualele care trebuie la tine e sa le cari pe toate si de la Lavinia ca poti sa fii mic, dar foarte curajos si bataios [si arta de a avea falcute]
-Liana, o fata extraordinara, care m'a invatat ca desi esti copil de matematicieni, tu poti sa faci poezie [si sa fii bun la matematica, in acelasi timp]
-Deuta , pentru ca a fost alaturi de mine cand am crescut si este si acum cand cica am capul pe umeri [voi reveni cu un post]
-dl. Baluta [profesor de geografie] pentru ca m'a ajutat sa iau capacitatea la geogra si m'a facut, prin metode comuniste, recunosc, sa ador geografia [pasiunea s'a stins cand am intalnit`o pe profa din liceu.. :))]
-Claudia Ganea, pentru ca a fost best friend si mi'a daruit primul meu cd cu mp3'uri
-Dl.Cornel, pentru ca m'a invatat sa fac politica [am fost vice-primar 2 ani de zile :P]
-Alin Nicolescu [prof de informatica] pentru ca m'a invatat cum sta treaba cu pedofilia si pierdutul vremii. Ii multumesc si pentru cunostintele de java si html [doar de as gasi si caietele alea...]. Si ii mai multumesc si ca intreaba ocazional de mine daca m'am maritat sau nu :))
-Oana Stan, Alexandra Stoian, Ana Miu, Costash - pentru ca au fost niste colegi minunati de liceu, desi, culmea, parca tot dupa terminarea liceului s'au mai strans legaturile
-Emilia Pana, tot colega de liceu, dar are multumirile proprii pentru tenacurile de teme pe care le'a share'uit cu noi, astia mai lenesi si necunoscatori
-dl.Papacu [prof de mate] pentru ca m'a ajutat sa revin cu picioarele pe pamant si sa intru la ase
-dl.Ezeanu[prof de economie] pentru ca mi'a luat banii 2 ani de zile si nu m'a invatat nimic, pentru ca nu i'a pasat sa ma trimita la nationala [visul meu de atunci] si pentru ca spunea glume dragute
-Adriana Zainea , Alina Silivestru, Alexandra Grigore, Alexandra Agapie pentru ca au fost best friends la un moment dat cu mine

Si imi vin in minte atatea si atatea chipuri si imi este greu sa le multumesc tuturor pentru ca lista asta ar fi si mai lunga dar risc sa plictisesc cu nebuniile mele

Angry post

4

Nu sunt o persoana care se enerveaza usor. Nu ma aprind ca un fitil niciodata. Mie imi trebuie timp- pentru orice lucru pe care-l fac. Sa ajung la starea de nevroza, am nevoie de multe multe persoane proaste care sa ma calce pe nervi... sau de una singura cu care sa interactionez de mai multe ori intr'un interval de timp.

Ce ma enerveaza?
-vanzatoarele proaste. In special cele de Slobozia [am si o teorie pentru persoanele care au astfel de idealuri-sa ramai in Slobozia si sa te faci vanzatoare la alimentara sau vreun magazin cu haine a la Dragonul Rosu]
-oamenii neseriosi, care spun ca fac, se dau eroi si in final nu reusesc decat sa te incurce-si pe o perioada lunga de timp
-"fostii", care se fac ca uita si la betie isi fac curaj sa dea un telefon
-oamenii care se ascund in spatele unei betii, incercand sa'si justifice comportamentul [ecuatia e simpla- nu exista betie fara motive ascunse, iar deciziile luate la betie mereu le vei regreta. Ce e atatat de greu de inteles?]
-oamenii lasi, care n'au curaj sa'ti spuna in fata ce nu le convine si te barfesc pe la colturi
-oamenii care te copiaza
-minciunile
-oamenii care se iubesc prea mult pe sine si uita ca de fapt traiesc intro colectivitate [ecuatia cu eu < noi]
Eu nu sunt ca un vulcan. Eu nu erup imediat. La mine se aduna, si se aduna si se aduna. Evident, totul are un sfarsit. Am celebra lista neagra, pe care o port bine ascunsa, iar numele se taie una cate una de pe lista. In seara asta, am mai adaugat un membru. Pot sa iert, dar nu pot uita!

Craciunul pentru noi...?

4


Cateodata mi se pare ca spun prea multe eu si nu'i las pe altii deloc sa vorbeasca. Cum azi este o sarbatoare despre "noi" si nu despre "mine", m'am gandit sa'i intreb pe cativa prieteni ce inseamna Craciunul pt ei?


Simona:
inseamna familie, cozonac facut de mama, pom de craciun pe care ma chinui sa-l ornez [rade] si tata sa-mi zica k e urat, inseamna goe [nepotul ei] care darama pomul (ornat de maicasa) [rade din nou] inseamna caldura


Andrei:
o seara minunata in care trebuie sa fii aproape de cei dragi si sa imparti cu ei bucuriile, o seara de distractie alaturi de prieteni


Cristina:
poi.. ocazia sa fiu copil, sa pot crede in oameni (in special inmosul bun), timpul petrecut alaturi de cei dragi si ...visele acelea desprinse din desene animate clasice... ma refer la toate acele momente din desene cand se dau cadouri si toti se bucura de farmecul lor langa bradul frumos impodobit..si ascultand zapada si vantul de afara in vreme ce focul poarta un razboi in soba


Liviut:
craciunul pentru mine este ziua de 25 decembrie. [rade] Are mai multe semnificatii. sau ar trebui sa aibe e perioada anului in care ar trebui sa fi mai apropriat de familie decat ai fost pana atunci, sa te gandesti si la altii , nu numai la tine, sa ai asa un moment de liniste. nu e o zi doar despre mancare cum se tinde la romani, nu e o zi de distractie exagerata, ca e totusi o sarbatoare sfanta, sau asa se vrea; dar trebuie sa fie o zi in care toata lumea sa se bucure ... in felul lui. m am imbatat acu nush cate craciunuri f rau si de atunci m-am gandit ca totusi e pacat [rade, din nou]. oricum , nu are o semnificatie comerciala. craciunul e privit destul de superficial si imi pare rau pt asta, macar toata lumea stie ca-i sarbatoare


Amalia:
pai,ptr mine craciunul inseamna multa multa iubire si sa fiu inconjurata de cei dragi,in primul rand... apoi,colindele,zapada....


Adrian:
o sarbatoare kre ma apropie de familie... e destul de bine? :D asta mi-a trecut aqm prin cap (m-am trezit aqm 5min)


Pentru tine, ce reprezinta Craciunul?


Topul celor mai frumos impodobite orase de Craciun

2
De sambata pana marti, am facut un scurt maraton al Romaniei. Am mers aproape 1100 de km si am trecut prin orase ca Bucuresti, Brasov, Pitesti, Sibiu, Orastie, Sinaia, Predeal si bieninteles Slobozia. Am vazut tot felul de luminite, pentru ca pe majoritatea am avut ocazia sa le admir si noaptea. Unele pareau kitchioase, altele mi'au amintit ca e iarna si mi'au inviat spiritul sarbatorilor. Astfel, dupa parerea mea, cele mai frumos decorate orase sunt:
1.Sibiu [luminitele aveau o singura culoare, insa diverse forme si reuseau sa intareasca latura istorica a orasului; bradul imens si natural din Piata Mare, cu o scena biblica la poalele lui]
2.Brasov [bradul din piata sfatului, renii, ingerasii si mos craciunul din luminite, strazile curgeau frumos in luminite]
3.Slobozia [nu credeam ca va ajunge vreodata in top, dar iata ca anul acesta m'a surprins-promit sa revin si cu poze-sunt niste "chestii" ce seamana cu niste globuri imense, colorate ziua in alb, rosu si albastru, care seara se aprind si arata foarte interesant]
4.Sinaia [centrul localitatii are reni si multe multe luminite]

Topul celor mai urat decorate orase
1. Bucuresti [ o adunatura de becuri aruncate prosteste intr'o mie de culori, su strazi mult prea impopotanate si altele prea goale]
2. Orastie [3 becuri nu aduc spiritul craciunului in oras]
3.Sebes [categoric nu. In 2 km cat are orasul am vazut 3 capre -as in sarbatoare traditionala romaneasca, mai bien zis tiganeasca :))]
4.Predeal [la cati bani se investesc in aceasta localitate, am fost profund dezamagita]

TBC Sibiu

1

Ma plangeam intr'un post anterior ca vreau sa plec, dar nu am cum. "Never say never", asa ca am gasit o cale sa'mi indes 3 pulovere, 3 perechid e pantaloni si alte minunatii in 2 gentute mai mici.

Si am plecat pana la urma. Am ajuns prima la Pacii [desi cred ca stateam cel mai aproape]. Dar asa sunt eu-la extreme, fie prea devreme, fie prea tarziu.
Ne'am intalnit, am ras de fetele mult prea adormite ale bos-uletilor, am facut un group hug si ne'am urcat in autocar. Soferul, mai sinucigas de fel, a stiut sa ne pastreze atentia. Nu e de mirare ca la 75% din cei prezenti le'a fost rau.

Am avut oameni egoisti, cum ar fi Ciprian, care au refuzat pur si simplu sa ne lase sa adormim. Dar l'am iertat ca e baiat simpatic si aduce bani in BOS :))
Cu o ora mai devreme, si un cvasi accident petrecut, am ajuns in Sibiu. Cu ochii mari, am inceput sa cercetam zona sa vedem ce era cu Sibiul pe care il lauda toata Europa. Ce am vazut? 2 boschetari intinsi pe o banca si o tiganca intr'un colt. Am zis ca nu trebuie sa'mi tai elanul, cu siguranta nu ma uitam unde trebuia.
Am parasit pana la urma zona garii. Apoi am urcat pe o panta luuunga. Am inceput sa blestem Sibiul si dealurile lui.


Apoi am ajns in Piata Mare, era cu totul alt univers. Mi'a parut rau ca am avut ganduri rele despre Sibiu si m'am cait grav. Am trecut apoi din Piata Mare in Piata Mica. Am ramas fara rasuflare. Cand am aflat ca hostelul nostru e chiar acolo, in inima Sibiului, mai mai ca am inceput sa sar.


Si a fost bine. BOS-uletii mei s'au dovedit a fi niste oameni minunati, curajosi, ascultatori, deschisi, curiosi, cu spirit competitiv, amuzanti, prietenosi si nu in ultimul rand, creativi [gandindu`ma la filmuletele scoase "la cald" in acst TBC].
Ne'am jucat tot felul de jocuri, fie in misa style, fie mai wilde sau mai cumintele. Am cantat [da, chiar si eu] pe acordurile lui Ciprian, si am ras mult la povestile spuse de unul si de altul...


Sibiul a fost o gazda buna si ne'a bucurat pe toti. Am fost si'n club, am descoperit un paradox fata de cluburile bucurestene: doar 20% din cei prezenti erau de sex feminin. Si ele erau profund apreciate. Am stat pe un hol strantulet, pe unde isi faceau drum baietii destul de des -deh, bosul arefete dragute :D


Am invatat foarte multe in cele <24 de ore petrecute impreuna. Atat cei "batrani" cat si cei "tineri". Am aflat ca bebelusele pot fi sexy si amuzante si cu 2 perne atasate de fund si una in zona "pectoralilor" , ca al nostru Ciprian are o buna prietena, pe care o chinuie de cate ori are ocazia [si ma refer la chitara, dar si la vocea lui-wow pt amandoua], ca avem o gramasa de membrii ascultaciosi de muzica, ce stiu versuri si au voci frumoase, ca Adelina stie sa indeparteze un barbat :))), ca avem doi membrii foarte gadilaciosi [Mihai si Florian], ca avem o membra foarte indragostita, care a vorbit tot timpul la telefon [Alexandra Stoian], ca Simona Lascu nu stie sa faca "opturi" pe pereti, ca avem multi membrii care nu suporta pisicile, ca avem mari mancatori de ciocolata si mari devoratori de cluburi, ca am reusit sa definitivam proiectul expeditie din mers, ca Sibiul este cel mai frumos oras al Romaniei, si foarte bine dezvoltat pe latura turistica and so forth.


[cu multumiri lui Floryan pentru poze]

Dileme existentiale

2

Inceputurile facultatii mele m'a gasit undeva pe la Pacii la metrou. Timpul a trecut si m'am mutat de acolo. Acum cea saptamani ma lovise melancolia - parca imi era dor de vesnicii muncitori care de la 6.30 (am) stateau pe marginea drumului si pana la 7-8-9 (pm) fluierau la tinere si nu prea (tinere) fecioare, de cainii care nu te lasau sa treci daca n'aveai ceva sa dai la schimb, de vecinii care nu'si mutau niciodata masinile din fata blocului si daca o faceau, nici nu te lasau sa le iei locul.
Ironia sortii m'a lovit acum. Maine am sansa sa revad draga statie de metro de la Pacii. Si nu oricum, ci la 6 am. O ora groaznica, imposibila etc, insa este pt un scop bun-zis eu. Maine la 6.30 voi pleca in teambuilding cu BOS-ul meu [organizatia studenteasca din care fac parte], la Sibiu [a 6-hour drive].
Avand o saptamana destul de shitty in ceea ce priveste scoala [proiecte de predat in fiecare zi, deci o zi termen de realizat fiecare proiect], am neglijat recompensa ce urma sa vina. Acum, la 10 noaptea am inceput si eu sa fac planuri. Planuri ca planuri, dar practica m'a omorat. Am descoperit ca eu:
1. n'am rucsac [ zace la o prietena de vreo luna]
2. n'am niciun troller/nicio geanta de voiaj in care sa'mi pot baga hainele
Adica eu pot sa:
1. nu mai scot mancarea luata de la mega image din pungi, eventuals a pun 3 in 2 si a 3a punga sa o folosesc pt un pulover si'o pijama si'o periuta de dinti
2. caut cea mai mare geanta a mea si indes acolo un pulover si'o pijama si'o periuta de dinti [care cea mai mare inseamna ceva gen mediu, deci n'ar fi o solutie buna]
3. incep sa umblu prin vecini sa cersesc genti de voiaj [imposibil again, pentruc a nu cunosc pe nimeni -mai putin pe vecina cu tocuri de deasupra mea, cea care m'a inundat -de 3 ori!!!- si nu avem o relatie prea buna]
4. sa incep sa'mi confectonez o geanta de voiaj [eventual din prosoape, ca altceva n'am la indemana]
5. sa plec fara nimic [ trebuie sa mentionez ca cele 2 zile de teambuilding se prelungesc pt mine cu inca 2-3 zile de umblat hai hui prin tara]
6. sa plang [nu ma tin nervii sa fac asta]
7. sa dau o fuga la slobozia sa'mi aduc o geanta [2 dobitoci mi'au blocat masina in parcare, deci iar nu]
8. sa merg sa dorm [sounds delicious]

tu ce ai alege?

Zuzu (Eliza Gabriela Puchianu)

0

Eliza este una din cele mai neobisnuite persoane pe caree le iubesc. Isi iubeste viata si tot ceea ce face. Nu are inhibitii, nu uita niciodata sa spuna "te urasc" cui si cand trebuie, dar nici nu uita sa se indragosteasca. Este un bulgare de emotii, ascunse sub un chip angelic.

Ea stie sa cante la pian, stie sa cante "cu voce"-dupa cum ea insasi imi spunea, ea stie sa aiba prieteni si sa pastreze prietenii, ea stie sa pastreze si obiceiuri infiintate inca de demult (cum ar fi betia din Hambar de la Craciun si Paste).

Este o mare curajoasa - spun asta, gandindu-ma ca in clasa a6a ea a avut curajul sa lase mica Slobozie pentru marele Bucuresti, si familia si catelul si pisica, pentru a avea o sansa mai buna sa studieze cel mai bun si evchi prieten al ei, pianul. S-a mutat singura intr'un colt al Bucurestiului si nu s'a temut o data.

A inceput sa iubeasca pianul accidental, dar s'a vazut ca soarta ii pregatise ceva maret. De atunci a castigat incredibil de multe concursuri de pian, local, national si international. Imagineaza-ti ca inca din clasa a 10-a ea era admisa la Universitatea de Muzica din Viena.

Acum ea isi imparte viata intre pian si pian, exersand cel putin 7 ore pe zi-da, in fiecare zi! Si tot ce face, face cu pasiune. Si ar renunta la somn doar pentru a canta putin mai mult. Are concerte peste concerte, se plimba prin toata tara si nu cred ca oboseste niciodata.

Saptamana trecuta am primit o invitatie pentru un spectacol ce va avea loc in cadrul liceului George Enescu. Nu stiam multe despre ce se va intampla acolo, dar luni seara ne-am strans trei oameni si am plecat. Am ajuns acolo, era o sala micuta, destuld e ingrijita, decorata in motive de Craciun. Pe fiecare scaun era asezat un program al serii. Atunci am inteles ca Eliza noastra era de fapt sufletul intregului concert. Erau 4 elevi ai liceului in total, 3 fete si un baiat, care au facut un spectacol teribil. Am plecat cu lacrimi in ochi de acolo, nu'mi venea sa cred ca 4 copiii au fost in stare de asa ceva. Eliza a participat la toate cele 15 melodii - fie i'a acompaniat la pian, fie vocal, drept cantareata principala [nu cunosc prea bine terminologia]. Sfatul meu pentru cei care citesc acest post este sa renunte sa mai arunce banii pe un concert al lui Stefan Banica jr [care am vazut ca si'a prelungit cu inca 3 zile turneul initail de craciun-ceea ce mi se pare ca a avut o cerere mostruos de mare], ci sa vina sa'i asculte pe acesti ingeri. E gratuit, iar ei nu cer decat niste aplauze sincere. Si epste cativa ani, vei pute aspune cu mandrie "Am fost si eu la un concert de'al ei acum cativa ani!"

Am uitat un lucru important: Eliza si scrie. Este un membru activ al onlineului.
Iat'o pe Eliza:

Luna Cadourilor

2
Auzim peste tot ca este luna cadourilor: emisiuni enervante la radio cu "ce fel de cadou oferi si ce fel de cadou vrei sa primesti" la care toata lumea raspunde cu "ofer simbolic, dar vreau in schimb cadouri generoase". Ma scuzi, dar daca nu oferi, nici nu vei primi.
Eu m'am gandit ca luna aceasta ar fi frumos sa ma apuc sa fac un altfel de cadouri. Cadouri spirituale, pentru oamenii ce au trecut prin viata mea si merita sa fie vazuti/ auziti etc
Am inceput cu Simona si doresc a continua cu Zuzu.

Simona Stanescu

1
Daca nu apari pe google, nu existi - spunea cineva astazi. Pentru a o cunoaste pe Simona, din fericire, nu am avut nevoie de un motor de cautare [nu ca blogul ei n-ar fi primul rezultata afisat :P] pentrua o cunoaste. Manate de o dorinta comuna, drumurile noastre total paralele pana atunci s'au incrucisat.
Aveam vise, sperante si credeam noi puteri nelimitate, asa ca l'am batut [fiecare in parte] bine bine pe AlexH la cap pt ca doream sa participam la Olimpiadele Comunicarii, editia 2008. El a reusit asftel sa stranga 5 oameni total diferiti. Prima intalnire a a vut loc pe undeva pe la Universitate... Cand am vazut'o pe Simona, m'a trecut un fior de bucurie, pentru ca, desi nu mai dormise de nujt cate zile [pe urma am aflat ca somnul era unul din lucrurile la care ea prefera sa renunte pentru a face cat mai multe lucruri intr'o singura zi], desi venea de la serviciu [unul din cele 3 pe care le avea atunci], desi fusese si pe la Facultate in ziua aceea, ea avea chef de munca. Ea era entuziasmata, ea isi dorea cu adevarat. Se zice ca impresia se formeaza in primele 7 secude. Ei bine, eu nu m'am inselat in privinta ei.
Olimpiadele au fost o provocare -nu neaparat taskul in sine, ci mai mult munca de echipa cu niste oameni total diferiti fata de tine. Am avut ups and downs, pentru ca nu se poate mereu sa fie totul lapte si miere.
Munceam cot la cot cu Simona si faceam munca pt 5 oameni. Uneori mai cedam nervos, dar niciodata nu ne opream. Stiam ca se poate mai bine si ca totul depindea de noi. Simona dormea cate 3-4 ore pe noapte in acea perioada pentru a face fata.
Ne'am calificat in finala, a avenit si brieful care a fost atat de neasteptat si nedorit, incat aproape am ambandonat proiectul. Eu eram gata s ama opresc. Simona a avut o ezitare de fix 5 secunde si apoi a venit cu ideea pt brief.
Nu cred ca am auzit'o vreodata sa promita ceva si sa nu faca. Nu cred ca am vazut'o vreodata sa se dea batura. Repet, nu o cunos de mult timp, am reusits a o cunosc intr'un interval de timp scurt, dar foarte intens.
Astazi am fost la proiectul ei de suflet, Brands, blogs and cookies. Promovarea a fost una interesanta si inovativa fata de clasicele metode de promovare din ASE. S'a dorit axarea pe online si s'a observat asta, cel putin azi, peste jumatate din cei din sala detineau un blog personal. Am intrat in sala, am incercat sa o caut din priviri. Am ales un loc, mi'am lasat bagajul si am inceput sa ma uit aiurea prin sala. Cand a intrat... Avea aceeasi privire jucausa, increzatoare si hotarata.
Cea de-a treia zi de conferinte a decurs foarte bine, speakerii au fost tari, miroasea nitel a week-end pe la ei. Bobby Voicu a renuntat la clasicele si enervantele ppt-uri, alegand sa fie om inainte de toate. Ne'a povestit despre sine ca si cum s'ar fi destainuit unui prieten. S'a creat o conexiune intre el si public, cu siguranta-mai rar asa speakeri. A urmat Andrei Rosca, ce a tras semnalul de alarma asupra unor elemente simple, dar care dau de gandit -gen netWORKing. Ne'a povestit despre cartofi prajiti si vremuri grele, dar noroc cu Twixul din fata, ca nu m'a razbit foame. Pe Cabral l'am ratat din pacate, insa sunt sigura ca a pastrat atmosfera de prietenie "impusa" de primii doi. O intamplare draguta a avut loc la inceputul unei conferinte cand o femeie de serviciu tragea dupa ea un copilas de 5 ani "Hai sa ti'l arat pe Cabral-e intr'o sala de aici, nu stiu ce cauta, dar e CABRAL!!!"-cred ca la ea mai mult offlineul a functionat. Si Simona zambea si se bucura de fiecare lucru inedit spus de invitati.
Simona este o persoana minunata. Trebuia sa scriu acest post! :)
Felicitari pentru ca esti asa cum esti!

Marian Mihnea Paraschiv

2

Ultimul Paraschiv din neam. Si cel mai tanar :)
Sa ne traiasca!

4 decembrie, 2008- o zi de istorie

1

Mi'a placut ziua de azi. Am dat la o parte toate proiectele mele, si am spus stop! Azi muncesc pt BOS, organizatia studenteasca din care fac parte. Sunt in al 2-lea an de voluntariat si sunt mandra de asta! Bun, astazi am avut un business meeting, ce s-a soldat cu crearea unui partener intre BOS si www.afterhours.ro . M-am intalnit cu Florin, reprezentantul acestui site, si am tot povestit timp de 2 ore. Acesta este doar inceputul unei colaborari frumoase, pline de beneficii de ambele parti, bineinteles.

A urmat apoi un gol in program de 2 ore, si sedinta BOS a si inceput. Am povestit iarasi, am socializat, am planuit petrecerea de Craciun, cadourile de Craciun si team-buildingul.

Miroase a Craciun si a chestii minunate. Abia astept teambuildingul, anul trecut ne-am distrat copios!

short story, long drive

0

Am fost astazi la Fashion House Outlet din Militari.
Si cum e?
Inchis!!

Taran de ialomita

3

Trecand curajoasa prin ceata, m'am intors in maretul Bucuresti. Nu ma simt experta, dar nici nu se poate aplica sintagma "femeile la volan". Ce ma incetineste nitel in trafic, este numaruld e Ialomita pe care-l posed.
Toate bune si frumoase, pana cand a trebuit sa'mi las pasagerele. Prima oprire a fost langa complexul belvedere. Fata finuta, am zis sa ma dau jos s-o ajut cu bagajele.
Pe langa noi, trece o masinuta gri, cu numere de Ialomita. Claxoane, blituri etc. M'am uitat mai lung, am crezut ca e vreun fost coleg ceva, fericit ca ma vede. Trec peste acel moment, ma urc inapoi la volan.
Oprirea doi, in Regie. Cum am oroare de stradutele mici si inguste, am parcat in fara la 24. Prietena mea se da jos, isi ia bagajele si cand...pac... ma terzesc ca aceeasi masina gri parcheaza langa mine, fix door to door. La bord, doi baieti -urati mar, if i may add. Ei deschid geamul, deschid si eu, sa vad ce'i cu ei. Si apoi aud replica de agatat:
Ce ma bucur ca nu sunt singur pe aici!
Din cele aproape 2 milioane de oameni care stau in bucuresti in mod legal si inca un milion neoficial, chiar crezi ca exista doar 2 cu numere de ialomita?!
Prostia continua sa vorbeasca. Am observat ca ai lasat o colega si mai incolo. Ai multe colege pe aici?
Sa fi fost el doar fericit ca a vazut numere de ialomita...sau sa fi fost hormoii lui vorbind cu o bruneta la volan?