se grabesc sa creasca...

4

Eram si noi, odata, mici si draguti. Si ne jucam sotronul si saream coarda si ne urcam in copaci si saream dupa cladiri... Si veneam de la scoala si ne faceam temele cat mai repede cat sa iesim afara, sa ne jucam de-a v-ati ascunselea, sa ne spunem povesti si bancuri. Si mergeam la furat de corcoduse si caise... si ne razboiam puternic cu pungi cu apa cu vecinii din teritoriul inamic... si nu ne placeau baietii... si fugeam de ei... si adunam scaieti, ascunzandu-ne dupa tufisuri apoi ca sa aruncam cu ei in parul adolescentelor ce treceau mandre pe strada...si adunam greieri, doar ca sa ne dam mari cine are cei mai multi... si-mi placea sa merg la tara, in vacante, sa cos hainute la papusi... Si'mi placea sa port rochite si multe clamite in par... Si'mi placeau desenele animate si ma uitam la ele tot weekendul...
Si m'am facut mare... Si nici mie nu'mi vine sa cred cateodata ca am 20 de ani. Ma uit la mine...si vad acelasi copil, mi se pare ca am aceleasi vise jucause si ma arunc plina de entuziasm in viata.
Si ies in baruri, la o cafea (asta pentru ca nu's in stare sa'mi fac singura una-serios, chiar nu'mi iese!) si peste ce dau? Peste copii de 12-15 ani, cu tigara in mana, care se imbraca mai provocator decat am facut'o eu vreodata, care stiu mai multe bancuri despre sex decat mine si care vorbesc mai vulgar decat o fac eu cand ma enerveaza "colegii" din trafic. Si culmea...nu stau doar ei cu lumea lor la mese singurei, ci incerca sa se "integreze", asa ca se lipesc adesea de niste tipi cu minim 10 ani mai mari ca ele, de preferat poate si casatoriti.
O prietena mi'a zis bine ieri: "se grabesc sa creasca". Dar de ce? Chiar nu e placut sa fii om mare. Chiar nu e placut sa te trezesti dimineata, sa simti puterea dependentei (cafea, tigari, griji,...), sa fii din ce in ce mai incatusat de viata.
Esti mic acum! Esti liber! Profita!!

Rautati

1
FEMEIA LA VOLAN

Nu sunt misogin, dar - dupa 10 ani de permis - ghicesc intotdeauna daca masina din fata mea este condusa de o femeie. Daca observ un sofer nesigur, care conduce incet dar neatent, care semnalizeaza dupa ce face manevra sau care merge pe 2 benzi, pariez ca e... o soferita (eu ii zic "p..zda proasta", dar, repet, nu vreau sa par misogin). Nu stiu cum se face, dar mereu in parcarea de la hypermarket se nimereste cate-o soferita in fata mea. Desi conduce un Matiz sau un Peugeot 206,
niciodata nu reuseste sa parcheze. Face 'nspe mii de manevre ca sa se miste 2 cm, in ciuda claxoanelor din spate. Nu stiu de ce, dar in astfel de momente, barbatii se gandesc la sex oral. Atat cu soferita in cauza, cat si cu politistul care i-a dat carnetul.
Daca pe luneta mai vezi si semnul de incepator, atunci tragedia capata proportii shakespiriene. Apreciez totusi bunul simt al soferitelor care-si accepta conditia mizera si isi lipesc pe luneta intre 8-10 semne de incepatori. Ca sa fie clar pentru nefericitii din spate. Sau, pentru nefericitii cu miopie severa, lipesc o "lamaie" custom made, de dimensiunea unui pepene. Copt.
O femeie la volan arata la fel de natural ca un barbat in rochita roz. In ambele cazuri iti dai cu palma peste frunte si injuri printre dinti: "Ia uite-l si p-asta cum merge!... Aaaah, e femeie.....". In momentul, dramatic de altfel, in care realizezi ca e vorba de o femeie, te resemnezi. Parca nimic nu mai conteaza. Dumnezeu exista, dar acum e timpul sa-I platesti pentru pacate.
De altfel, veti observa pe buzele barbatiilor expresii de genul: "Dumnezeii ma'sii...."
Ati observat ce cauta femeile la o masina, atunci cand vor sa-si cumpere una? Nu conteaza consumul, fiabilitatea sau performantele tehnice. Ele oricum nu fac diferente dintre carburator si cric. Masina trebuie sa fie
mare si incapatoare (shopingu', batu-l-ar vina...), dar sa fie mica si usor de parcat. Culoarea e alta dilema. Trebuie sa fie chic si trendy, dar trebuie sa-i scoata in evidenta si ochii.
Imi place cum sunt tratate (si taxate) femeile intr-un service auto. Desi singura problema a masinii e intre volan si scaun (!!!), mecanicii pot inventa orice defect, fara sa fie contrazisi. In afara de chei si de oglinda retrovizoare (folosita pentru machiaj, nu pentru a se asigura in trafic),femeile nu cunosc bine nici macar comenzile masinii. De cate ori n-ati vazut o femeie care porneste farurile dand drumu' la stergatoare?
O alta chestie interesanta la femeile-soferite este pozitia de condus.
Intotdeauna scaunul trebuie sa fie dat in fata. Cat mai in fata. Daca se poate, lipit de volan. Obisnuite sa "calareasca", femeile adopta aceeasi pozitie si la volan. Stau "calare" pe volan. Tensionate si speriate, se uita
in toate partile, mai putin in fata. Probabil e sezon de reduceri la haine si se uita prin vitrine.
Femeile nu apasa niciodata ambreiajul cat trebuie. Ele dau vina pe pantofii cu tocuri. Nu va lasati inselati. Si neuronii lor tot pe tocuri sunt.

BARBATUL LA VOLAN

Dumnezeu a creat barbatul cu volanul in mana. Cand loveste cu picioarele in burta mamei, baietelul cauta de fapt ambreiajul si frana. La 3-4 ani conduce
prima masina (teleghidata), iar la 14-15 ani e deja expert in masini si femei. Chiar daca experienta lui se reduce la Dacia lu' tata si la mana lui dreapta...
La 18 ani isi cumpara o Dacie, iar dupa 1 an o vinde. N-a impresionat nicio fata. Masina trebuie sa fie de vina!
In viata unui baiat, Dacia e precum armata. Il face barbat. Invata sa sufle in jiglere, sa desfunde carburatorul si sa curete rugina de la praguri. O are, dar nu-l ajuta cu nimic. La 25 ani, barbatul iese cu masina la agatat. Barbatii capata curaj doar in spatele volanului. Daca ii dai jos din masina, se rusineaza ca niste fete mari. Daca vede o femeie cu decolteu generos si fusta mini, ce credeti ca
face? Ii cumpara flori? Ii recita o poezie? O invita in oras? Nu. O claxoneaza ca tembelu'. Ca doar atat il duce capul. Sa claxoneze.
Barbatul este atat de obsedat de masini, incat trateaza femeile de parca ar fi masini. In ambele cazuri, el vrea sa fie PRIMUL. Primul care "da in ea",primul care-i rupe "tzipla"... de ce sa ia una "alergata" de altii? Ce, el e
mai prost?!?
Daca nu are bani, barbatul se afla intr-o dilema existentiala. Daca ar avea bani, si-ar lua o masina frumoasa, scumpa si noua. Prin analogie, si-ar lua
si o femeie frumoasa, inalta si virgina. Dar nu are bani. Ce sa aleaga? O masina frumoasa dar second-hand, sau o masina urata dar noua (a se citi " Dacia Logan ")? La femei e la fel: o femeie frumoasa, dar "alergata" de
altii, sau una urata, dar virgina?
Viata e cruda. Dumnezeu e sus. Iar barbatu e jos. Jos de tot. El sfarseste intr-un Logan , visand la Mercedes E-Klasse, alaturi de o femeie grasa si curva, visand la Nicoleta Luciu.

[recunosc..a fost un copy paste, dar erau prea dragute]

resume

0

Calificati...prezenti la conferinte... "insarcinati" cu un brief curajos... A fost o perioada agitata. Si, totusi, nici macar nu se poate compara cu ceea ce va urma. Incepe adevarata munca: trebuie sa gandim de 10 ori inainte, sa facem researchuri, sa ne "batem" in idei. Suntem o agentie de advertising si trebuie sa demonstram ca suntem demni de sansa acordata.

O zi de istorie

0


A fost o zi lunga. Inceputa mult prea devreme si as putea paria ca se va termina mult prea tarziu. Emotii? Bineinteles, doar sunt un ingredient al savorii succesului. Iepure micut si speriat? Prezent si el. [da, da... casa mea gazduieste un nou iepuras... mic si cafeniu.. branded Cookie :P]
La 9 fara 10 m'am urcat in masina. La fix am furat'o pe Simona. Traficul...in Bucuresti? Teribil. Incepusem sa cred ca acele zeci de masini comploteaza impotriva noastra. Dar a fost bine, caci ne-au dat timp sa ne punem in ordine micile noastre dosare [am uitat sa spun ca eram inarmate cu printuri, desenele Seranei, 2 versiuni de brief, un "desfasurator", coli albe-daca mai vine inspiratie la pictor sa mai schiteze ceva-, un Rubik stil sarpe si alte multe mirodenii]. Eram asadar pregatiti de orice: de la incendiu la seara de disco :P Fara insigne aiurea, fara desene pe tricouri, fara tinute super asortate, fara monologuri invatate pe derost. Am vrut sa fim noi insine, sa vorbim liber si sa cream o legatura intre noi si juriu.
Emotiile au fost mai neiertatoare, ne-au produs nitele balbaieli, dar a iesit bine.
Dupa interviu, rosii la fata, am inceput sa analizam. Trebuia si... trebuia sau.. Nu trebuia nimic! :P Un drum plin de intrebari pana in Romana. Apoi si mai multe intrebari, de data asta individuale. Analize. Discutii[ok, monologuri cu oglida]. Apoi eu am cedat. Am adormit pana la urma. In sfarsit un somn linistit. Imi era dor de unul. Apoi fuga la scoala, un minunat test, apoi o sedinta la BOS, mesaje disperate Simonei:"vreun semn?", "ceva nou pe forum?", "sun'o pe Andreia din comitetul de organizare poate stie o ora!". Simona tot la serviciu, cu mana pe f5 poate- poate. I'am luat locul in fata laptopului imediat ce sedinat s'a terminat si am trimis'o acasa. f5...f5...f5... nimic...f5...f5... nu se mai incarca?!... f5!!! Pauza masa... f5! Ultimul comentariu postat in 1970. wtf?! The past is trying to reach us, umm? Macar e ceva nou. click repede. Echipele finaliste la Advertising: aaa...bb...c...noi nu suntem?!:-s...down, down.. Rubik! Uite Rubik!!! [Da, a auzit tot blocul...].
Zi de istorie? DA! Am ajuns in finala!!!

Love story

0

Love storyurile apar in locurile cele mai neobisnuite. EU vreau sa va prezint a mea poveste de iubire...

Se intampla de mult. Eram mica si curioasa. Parintii mei atenti si iubitori. MI'au luat colac frumos, rosu si cutezator si m'au dus la mare. Intr'adevar, a fost dragoste la prima vedere. Valurile m'au placut, dorind sa ma atraga cat mai departe, sa ma duca spre inima marii. Eram prea micuta atunci si m'am speriat. Am preferat ca tata sa ma aduca inapoi pe uscat.

Apoi am inceput sa cercetez nisipul. Cautam ceva sa'mi aduca aminte de acest moment. Si am gasit: era o scoica maaare. Am pus'o la urche si ea a inceput sa'mi spuna tot. Cand am plecat acasa, eram fericita... luasem marea cu mine.

Timpul a trecut, scoica a ajuns la un alt visator, iar eu am ramas cu dorul meu de mare. Asa ca azi am fost sa o vad...



I missed her...
....and she missed me, too!

Suntem pe drumul cel bun...

0

Rectific.. Cred ca suntem pe drumul cel bun! De ce spun asta? Raspunsul e simplu: am inceput sa visez. Da, VISEZ. Am tot felul de vise care ne plaseaza in fata juriului, ce intrebari ne pun, cum duc dispute cu ai mei "coworkers", cum incerc sa ajung la interviu si traficul nu ma lasa. Impedimente ar spune cineva. Nu'i nimic. Anul trecut, cand savuram din plin frica bacului, aveam vise in care eram scoasa afara din examen, visam ca eram mult prea bolnava sa ma pot prezenta si ratam acest minunat "eveniment" [sau am pus oare gresit ghilimelele? :P] Si in final, totul a iesit mai mult decat bine.
Asa cred ca va fi si acum.. va trebui. Dupa intalnirea de duminica [in care am analizat pentru a 89-a oara si ultima oara brieful], Simona ma intreba speriata..."oare a fost cea mai buna abordare a problemei?". Intrebari ar fi multe de pus, dar trebuie sa ai incredere in ceea ce faci, pentru ca in primul rand tu esti propriu sustinator al muncii tale. Believing is the key.
O poveste frumoasa de genul acesta am ascultat'o nu de mult spusa de dna. Camelia Sucu. Spunea ca sunt trei etape pentru a atinge succesul: STIU, VREAU, POT. Noi stim si am descoperit ce inseamna comunicarea, ce presupune aceasta, care este rolul unui blog, cum sa-l editam. Noi vrem sa ne afirmam, sa ne punem creativitatea in valoare, vrem sa "abuzam" la maximum de sansa care ne-a fost data. Si ce e cel mai important...puntem sa reusim!:)
Abia astept sa vina ziua de luni...!