Help me, will u?;;)

2

Pe principiul "O oita, doua oite, trei oite...", in seara aceasta, drept muza pentru adormit, am inceput sa numar echipele de anul acesta care participa la sectiuna Advertising:
-o echipa
-2 echip
-3 echipe
...
Na ca a aparut si a 8-a.
Uite-o si pe a9a...Vai..aveau blog din prima saptamana a lunii si nu i-am gasit pana acum!

Pana la urma...cate s-au adunat?! [sincer, ma apasa o curiozitateee....]

Ora Pamantului

0

Cu putina intarziere, as vrea sa aduc in prim-plan Ora Pamantului. A fost sambata, 29 martie, cand oamenii din intreaga lume (mai precis 2.2 miliarde) au hotarat sa stinga lumina pentru o ora, pentru economisirea energiei, ca raspuns pentru schimbarea climatica.
M'am alaturat si eu cifrei aceleia gigantice. Am stins lumina intre 20.00 si 21.00. Dar pentru ca imi era mult prea foame, m'am apucat sa gatesc. Si cand spun gatesc chiar nu ma joc:P Mi'am luat 4 lumanarele[arata acolo ca un fel de party cu lumanari, am pus mana pe chibrit, am aprins focul, am pus 2 oale cu apa la fiert, inca una la incalzit. Dupa cateva lupte de 40 de minute in care ma simteam semi-oarba, am primit si rezultatul: o minunata portie de piept de pui cu ciuperci si legume intr'un sos magic si alaturi o portie imensa de orez cu legume. Ok, asta era doar sa ma dau mare cat de talentata sunt:))
Indignarea mea a aparut cand m'am uitat pe geam: bucurestenii se lafaiau in lumina, in timp ce eu ma chinuiaim la puterea lumanarilor. Avem personalitati mult prea puternice pentru a ne alatura celorlalti, nu?

Summit

0

Incercand totusi sa ignoram faptul ca Bucurestiul a inflorit in doar o saptamana[peste tot braduti, panselute, lalele si politisti], strazile s'au revopsit in doar 2 seri [evident, doar arterele principale...iar treaba era atat de in graba facuta incat nici nu se lasau sa se usuce si se si dadea drumul la circulatie], telefoanele nu mai merg in centru, iar masinile trebuie sa parcurga trasee de 2 ori mai lungi si mai aglomerate datorita interdictiilor impuse. Impartasind parerea unei prietene [care revoltata arunca un "Ati vrut Summit!!!"], incerc sa va intreb: ce are de castigat Romania prin asta? [evident, in afara de zilele libere pentru "bugetari",elevi si studneti, si faptul ca niste liliputami descopera unde este situata Romania pe harta?]

Tic-tac[long way up]

1

Acelasi ceas care ma supara saptamana trecuta[parca] a ajuns acum sa ma tortureze. Mai e atat de putin... [Pana cand?] Pana luni... [Ce e luni?] Deadlineul pentru brief... Iar brieful nostru zace imprafuit de cateva zile si asteapta aprobarea tuturor. Si, totusi, pestera noastra nu primeste niciun ecou. e chiar atat de rau? E chiar atat de bun? :) Timpul asta ma omoara.. Vreau maine sa ma trezesc si sa vina cineva sa'mi spuna" felicitari! ai trecut de preselectii! "

De ce iubim Bucurestiul?

1

Am avut astazi placuta ocazie de a ajunge fata in fata cu doi din invataceii Olimpiadelor Comunicarii -Marius Balaci si Cristian Manafu-, in cadrul unui eveniment organizat de colegii mei din BOS (Business Organisation for Students). Doi oameni destepti, vorbareti - cu adevarat li se poate incredinta o tastatura cu incredere [o si merita, de altfel :P]. Ca sa impusc doi iepuri dintr-o lovitura, va reamintesc ca mine e deadlineul de inscriere pentru PR School . Asa, revenind la cei doi... Printre alte probleme legate de blogs, bloggeri si Romania, au adus in discutie un subiect care m'a pus pe ganduri: De ce iubim Bucurestiul?
Nu cu mult timp in urma, consideram Bucurestiul evadarea mea dintr-un orasel monoton si linistit in... nebunie, in haos, in dezordine. Imi place sa vin aici pentru ca mi se parea cu totul un alt univers. Haine frumoase si agitatie. Era cu adevarat placuta aceasta combinatie. Bineinteles, revenind in micul meu oras, imi lua cate 2 zile sa'mi revin... Devenea un fel de "sport extrem": traiam brusc totul intens si nu aveam timp sa ezit [daca ezitam, na..ma calca tramvaiul or smt :P].
Acum, sunt nevoita sa locuiesc in el. O prima conexiune a fost facultatea. Apoi mi'am gasit o noua familie in cei din BOS. In prezent, incerc sa infrunt universul comunicarii prin participarea la Olimpiadele Comunicarii alaturi de echipa Rubik. [vai ce de taguri...]. Si acum chiar iubesc Bucurestiul: de shopping nu mai am timp [cand il fac, il fac seara, rar si biiine :P], nebunia sa devine sursa mea zilnica de energie. As trebui sa plusez cu zecile de cluburi gata in orice seara sa ma primeasca [fara cele cu manele sau prea multi "gangsteri"-acelea ma pot astepta mult si bine], teatrele care doresc de fiecare data sa-mi maseze creierul, opera care vrea sa ma "curete" de atata poluare [da..fonica :P], parcurile [de care nu prea ma timp, dar stiu ca exista] care ma cheama sa le pozez, teancurile de reviste care-mi dau material de lucru pentru orele lungi de curs, sutele de afise lipite pe peretii ASEului care ma indruma catre cele mai dragute evenimente organizate de studenti, oamenii din tramvai care sunt mereu altfel [fie ei tristi, obositi sau mult rpea vorbareti],...
Iubesc Bucurestiul pentru ca este diferit!


New Clocks. Bad Clocks

1

What is it with people and watches?!
Am observat ca din ce in ce mai multa lume incepe sa poarte cate unul... Unul rosu sa mearga cu pantofiorii rosii, unul cu pietricele gri sa mearga cu cerceii gri, sau unul imens sa vada toata lumea cat de trendy esti. Si totusi toata lumea intarzie. [De parca aceste ceasuri malitioase s'au aliat impotriva noastra.] Si chiar nu ne ajuta deloc.
Spre exemplu, acum cateva zile, aveam o sedinta la 8. Bun. Mi'am facut un mic calcul:30 de minute pe drum, 10 minute o parcare [sunt o adevarata analfabeta cand vine vorba de parcari]. Deci trebuia sa plec la 7.20 ca nimeni sa nu aiba de suferit :P. Am inceput pe la 6 juma' sa ma pregatesc [the old story eu cu ce ma imbrac...:-@]. Dupa multe batalii, eram gata. Ma uit la ceas: 7.40. "Nu se poate!! Ceasul asta iar m'a tradat!". Evident intarziata. Evident, am ajuns prima pentru ca, si mai evident, si ceilalti intarziasera...

start

2
Uneori este greu sa reusesti pe cont prorpiu. Uneori este mult mai bine sa ai pe cineva aproape, sa-ti urmareasca atent toate miscarile, sa te atentioneze cand faci ceva gresit, sa-ti dea sfaturi, sa te poti consulta cu el, sa-i bati si tu pe umar atunci cand spune ceva aiurea, deci sa poti face o echipa cu el.
[So we need teams to survive, a?]
Am auzit ca e minunat sa fii intr'o echipa. Am auzit ca este minunat sa fii intr-o echipa si sa participi la un eveniment tare.
[i smell contest coming up...!]
Thanks to a dear old friend of mine, am reusit sa fac parte dintr'o echipa. Suntem diferiti, plini de idei, neinfricati, hotarati, ametiti si vrem sa incantam juriul si publicul Olimpiadelor Comunicarii [www.olimpiadelecomunicarii.ro -pentru necunoscatori]. We got a chance to prove how good we are, and we'll certainly use it!

Be aware of Rubik, because they'll mix up your ideas! :P

Sap-ta-ma-na!

0
Se intampla cateodata sa te loveasca sentimentul de "cunoscut" [eu cunosc locul acesta, eu cunosc mirosul, eu cunosc culoarea, stiu faţa asta], sentiment ce te bucura pentru ca iti leaga prezentul de o bucata din trecut, te face sa fii mai sigur pe tine, sa zambesti, sa-ti dai seama ca viata nu a trecut pe langa tine degeaba. Ai amintiri! Si uite cat de placut se revarsa asupra ta...
Astazi am pornit intr-o mica escapada. Am fost la bunici [stiu ca tinerii nowadays deja nu se mai lauda cu asa ceva]. Si chiar mi'a placut. Un aer curat, copaci inmuguriti, bunicul meu dadea ordine unor consateni, bunica fugea de colo pana colo sa'mi aduca tot felul de bunatati, cealalta bunica batrana si lenesa ca de obicei. 2 curti, 3 case si totsui nimic schimbat. Am ramas mult timp singura in curte [de fapt mie mi s'au parut cam 5 minute] si am primit adanc fiecare detaliu, comparandu'l u ce stiam de odinioara. Nimic, absolut nimic schimbat! Si m-am simtit atat de bine... M-a surprins bunica-mea si a inceput sa'mi spuna iarasi povestea mea[pe care mi'o spune, de altfel, de fiecare data cand ma prinde pe acolo], despre mine, cand eram micuta si ma lasasera ai mei cateva zile sa stau acolo [nu-mi placea chiar atat de mults a stau la tzara, iar ai mei staiu ca limita era de maxim 2 zile], iar eu deja devenisem foarte nelinistita si stateam pe prispa, saream usor si strigam "Sap-ta-ma-na, sap-ta-ma-na,..."
Those were the days....

Critic

0

Lumea nu e perfecta. De fapt, nimeni nu poate fi perfect.
Se intampla, totusi, ca uneori sa te simti bine in pielea ta, sa'ti traiesti intens momentul tau de apogeu. Si atunci te loveste: cineva [fie el invidios, rautacios sau pur si simplu plictisit] arunca un comentariu, o poveste, o fata stramba la adresa ta. Iar tu nu reusesti sa treci peste, oricat de ok ai parea. Si gandul te macina. Si vrei sa ajungi la radacina acestei situatii: de ce a spus asa ceva?! ce e cu fata aia?!
Si toata linistea ta dispare. Incerci sa adormi, dar imaginea/ vorbele revin,apasand grandios pe cortex. Ce are cu mine? Ce am facut? CE e in neregula cu mine?
Rezultatul e simplu de obtinut[observi intr'un final]: trebuie sa vorbesti cu ea. Trebuie sa'i spui ca n'are dreptate, ca tu ai reactionat bine in acea situatie.
De fapt...realizezi ca tu esti cel mai aprig critic al tau. Si pentru ce atata chin?!

Revedere

1

De atatea vise, uneori ajungi sa uiti de tine. De data asta, eu nu am uitat de mine, dar am uitat de blogul acesta. Si spre rusinea mea, nu este prima data cand se intampla asta. Aveam momente de furie, aveam momente de pasivitate totala pe care imi doream sa le pun pe hartie, dar nu gaseam cuvintele. Asa ca renuntam usor. Mi se parea ca acele idei stateau mai bine in mintea mea, ferite de rautatea oamenilor [desi unii nici nu se ridica la acest "standard"].
Dar azi am curaj sa scriu. De azi vreau sa scriu tot-tot ce vad, tot ce simt, tot ce am descoperit. Totul pentru ca...a venit primavara..si e atat de frumos... S'a topit zapada si in urma ei a lasat un copil curajost si energic, o mica visatoare care vrea sa imbrace lumea in povestile sale.