Final de 2008

7


Cu cat mai "imbatranesti", cu atat iti dai seama ca trebuie sa nu'ti irosesti vremea, ci sa incerci sa'ti gasesti un scop si sa'l urmaresti pana la capat. REcunosc, in 2008 am intrat foarte confuza. Eram in primul meu an de facultate, nici nu servisem inca prima sesiune, iar eu stateam linistita la un bronz pe o plaja din Antalya. Au trecut apoi si examenele, am fost uimita cat de putin trebuie sa inveti pt niste note mari si cat de usor esti catalogat drept tocilar.

In semestrul al doilea am avut prima revelatie. Dupa numeroase discutii cu alex h, mi'am dat seama ca trebuie sa servesc o portie din virusul national numit "Olimpiadele Comunicarii". L'am rugat cu disperare sa ma includa si pe mine in echipa pe care o va coach'ui. Si a fost distractiv si am invatat multe si mi'am dat seama cam ce as vrea sa fac mai departe.

BOS-ul m'a tinut -cam in aceeasi perioada- ocupata, eram in departamentul de piar si imi fusese inmanat un contact foarte mare: Saptamana Financiara. A fost si primul meu succes in acest domeniu, pentru ca am reusit sa'l atrag ca partener de proiect, am obtinut si ceva articole, insa totul s'a terminat cam prost din cauza neseriozitatii unora...

Am avut foarte multe de invatat si recunosc, foarte putin timp pentru prieteni si petrecut. Am fost un mic party pooper pana prin iulie cand m'am "reinventat". A venit si nunta surorii mele, in care m'am implicat trup si suflet. Am facut lucru manual [adica am lucrat cu foarfece, lipici, chestii sclipicioase, matasuri, foi, creioane colorate etc], am carat lumanarea [adica am fost domnisoara de onoare], am primit oamenii la intrare [ca asa spune traditia], am dansat, nu am prins buchetul [recunosc, a fost blat, dar nu mai suport glumele cu "tu cand te mariti?" din partea neamurilor, eu fiind cel mai mic nepot], am filmat, am fotografiat, am vorbit cu toooate rudele si invitatii si totul a iesit bine.

Apoi am putut in sfarsit sa rasuflu linistita. Asa ca am plecat pentru 2 saptamani in Olanda, Amsterdam. A fost o experienta incredibila, am fost la "curve", am fost in coffee shopuri, am vazut Gay festul si multe, multe altele. Mi'a venit greu sa plec de acolo. A..si a fost prima data cand am platit ceva pt greutate prea mare la bagaje. Au fost cei mai prost cheltuiti 120 de euro din viata mea [pt 6 kile amarate].

A urmat road trip prin Austria, my biggest love. Aici chiar nu mai am ce adauga.


Oricum, toata plimbareala asta a fost bine, pentru ca mi'a bagat mintile in cap: mi'am dat seama ca pot urmari si dezvoltarea carierei si sa ai timp de iesiri cu prietenii. Asa ca am pus mana pe telefon si restul e de la sine inteles.

Am prins si cea de-a 21a mea iarna, fara zapada de ziua mea, ceea ce a fost nitel dezamagitor. Am iubit si am fost iubita, am ras, am dansat, nu am baut ca nu`mi sta in fire, am scris, am povestit, am copiat...am trait.

Pentru 2009 nu'mi fac planuri-stiu doar ca vreau sa imi gasesc un job, nu pentru bani, ci pentru ceea ce ma va putea invata. Si sper sa fie o continuare buna a lui 2008, pentru ca nu mi'e deloc rusine cu el :P

Multumiri

6

Promisesem ca in decembrie voi face cadouri. Am facut o pauza, pentru a adulmeca doua sarmale si niste toba si lebar si am pornit cu alte ganduri. Persoane importante in viata mea? E simplu.
- Mama, insotita de clasicul raspuns pentru ca este motivul [si cauza] pt care exist
- sora mea, Madalina, pentru ca m'a scapat in cap de 3-4 ori cand eram mica, pentru ca ma scotea la plimbare, pentru ca ma suporta cand eram mica si nesuferita si n'o lasam sa plece la scoala sau sa invete, pentru ca imi fura banii, pentru ca m'a ajutat sa'mi placa munca de cercetare [ea avea 16 ani si fuma, iar eu strangeam probe sa i le arat mamei], pentru ca'mi zicea ca seman cu o vrabiuta [la buze], pentru ca a fost foarte harnica si a avut mereu rezultate bune si m'am chinuit mereu sa o urmez [EA a avut a2a medie pe judet la Capacitate si a fost eleva la Liceul Mihai Viteazul, clasa a 9a A; EU am fost a 30-a si a 13-a in clasa, tot LMF, si tot A'u; EA a decis sa continue cu ASE'ul, EU am mers pe acelasi drum -chiar nu mi'as fi imaginat ca mai exista si alte optiuni, acum regret]. Singurul "capitol" la care am reusit sa o depasesc, in materie de scoala, a fost media de la bac. Pentru ca acum suntem best-friends si ca am stiut sa trecem peste bariera de timp dintre noi [7 ani si jumatate], pentru ca ma ajuta si ma intelege, pentru ca m'a ale sa'i fiu domnisoara de onoare la nunta, pentru ca ma lasa sa am grija de Zorba, cainele, cand ea pleaca la munte, pentru ca ma iubeste, pentru ca e ea.
-invatatoarea mea, dna Ionita, pentru ca m'a invatat ce inseamna disciplina [am stat 4 ani numai cu mainile la spate], corectitudinea si seriozitatea-a fost un rau necesar
-Kiki [presimt ca voi face un update intr`un post urmator] pentru ca mi'a salvat copilaria
-dna. Radosav [profesoara de romana]- in special pentru primul 5 din viata mea, pt care m'am ascuns o luna de mama [completare: mama mea e invatatoare si preda in aceeasi scoala unde am si evoluat eu]
-Liviu - pentru ca am fost intr'o concurenta acerba cu el, este unul din cei mai destepti si ambitiosi oameni pe care'i cunosc
-dna. Stroe - m'a invatat ca doar cu un caracter puternic, bune maniere si cuvinte pompoase poti cucerii lumea. Si avea dreptate. A facut din mine ce a vrut: jurnalist, redactor, fotomodel pe coperta revistei scolii noastre [care a fost multipremiata la nivel national], participant activ la olimpiadele de romana, premianta cu coronita (am avut 10 "pe linie" din cls I pana intr'a8a, cu eceptie intr'a5a]. Ea este un exemplu de femeie adevarata, cu o personalitate incredibila. A fost si primul profesor [si ultimul] care m'a prins copiind, si nu mi'a facut nimic. Extraordinar de diplomata, de asemenea.
-Lavinia si Victor , pentru ca au fost colegii mei 3 ani de zile. Erau ca doi magneti, de la Victor am invatat ca cel mai sigur mod de a avea toate manualele care trebuie la tine e sa le cari pe toate si de la Lavinia ca poti sa fii mic, dar foarte curajos si bataios [si arta de a avea falcute]
-Liana, o fata extraordinara, care m'a invatat ca desi esti copil de matematicieni, tu poti sa faci poezie [si sa fii bun la matematica, in acelasi timp]
-Deuta , pentru ca a fost alaturi de mine cand am crescut si este si acum cand cica am capul pe umeri [voi reveni cu un post]
-dl. Baluta [profesor de geografie] pentru ca m'a ajutat sa iau capacitatea la geogra si m'a facut, prin metode comuniste, recunosc, sa ador geografia [pasiunea s'a stins cand am intalnit`o pe profa din liceu.. :))]
-Claudia Ganea, pentru ca a fost best friend si mi'a daruit primul meu cd cu mp3'uri
-Dl.Cornel, pentru ca m'a invatat sa fac politica [am fost vice-primar 2 ani de zile :P]
-Alin Nicolescu [prof de informatica] pentru ca m'a invatat cum sta treaba cu pedofilia si pierdutul vremii. Ii multumesc si pentru cunostintele de java si html [doar de as gasi si caietele alea...]. Si ii mai multumesc si ca intreaba ocazional de mine daca m'am maritat sau nu :))
-Oana Stan, Alexandra Stoian, Ana Miu, Costash - pentru ca au fost niste colegi minunati de liceu, desi, culmea, parca tot dupa terminarea liceului s'au mai strans legaturile
-Emilia Pana, tot colega de liceu, dar are multumirile proprii pentru tenacurile de teme pe care le'a share'uit cu noi, astia mai lenesi si necunoscatori
-dl.Papacu [prof de mate] pentru ca m'a ajutat sa revin cu picioarele pe pamant si sa intru la ase
-dl.Ezeanu[prof de economie] pentru ca mi'a luat banii 2 ani de zile si nu m'a invatat nimic, pentru ca nu i'a pasat sa ma trimita la nationala [visul meu de atunci] si pentru ca spunea glume dragute
-Adriana Zainea , Alina Silivestru, Alexandra Grigore, Alexandra Agapie pentru ca au fost best friends la un moment dat cu mine

Si imi vin in minte atatea si atatea chipuri si imi este greu sa le multumesc tuturor pentru ca lista asta ar fi si mai lunga dar risc sa plictisesc cu nebuniile mele

Angry post

4

Nu sunt o persoana care se enerveaza usor. Nu ma aprind ca un fitil niciodata. Mie imi trebuie timp- pentru orice lucru pe care-l fac. Sa ajung la starea de nevroza, am nevoie de multe multe persoane proaste care sa ma calce pe nervi... sau de una singura cu care sa interactionez de mai multe ori intr'un interval de timp.

Ce ma enerveaza?
-vanzatoarele proaste. In special cele de Slobozia [am si o teorie pentru persoanele care au astfel de idealuri-sa ramai in Slobozia si sa te faci vanzatoare la alimentara sau vreun magazin cu haine a la Dragonul Rosu]
-oamenii neseriosi, care spun ca fac, se dau eroi si in final nu reusesc decat sa te incurce-si pe o perioada lunga de timp
-"fostii", care se fac ca uita si la betie isi fac curaj sa dea un telefon
-oamenii care se ascund in spatele unei betii, incercand sa'si justifice comportamentul [ecuatia e simpla- nu exista betie fara motive ascunse, iar deciziile luate la betie mereu le vei regreta. Ce e atatat de greu de inteles?]
-oamenii lasi, care n'au curaj sa'ti spuna in fata ce nu le convine si te barfesc pe la colturi
-oamenii care te copiaza
-minciunile
-oamenii care se iubesc prea mult pe sine si uita ca de fapt traiesc intro colectivitate [ecuatia cu eu < noi]
Eu nu sunt ca un vulcan. Eu nu erup imediat. La mine se aduna, si se aduna si se aduna. Evident, totul are un sfarsit. Am celebra lista neagra, pe care o port bine ascunsa, iar numele se taie una cate una de pe lista. In seara asta, am mai adaugat un membru. Pot sa iert, dar nu pot uita!

Craciunul pentru noi...?

4


Cateodata mi se pare ca spun prea multe eu si nu'i las pe altii deloc sa vorbeasca. Cum azi este o sarbatoare despre "noi" si nu despre "mine", m'am gandit sa'i intreb pe cativa prieteni ce inseamna Craciunul pt ei?


Simona:
inseamna familie, cozonac facut de mama, pom de craciun pe care ma chinui sa-l ornez [rade] si tata sa-mi zica k e urat, inseamna goe [nepotul ei] care darama pomul (ornat de maicasa) [rade din nou] inseamna caldura


Andrei:
o seara minunata in care trebuie sa fii aproape de cei dragi si sa imparti cu ei bucuriile, o seara de distractie alaturi de prieteni


Cristina:
poi.. ocazia sa fiu copil, sa pot crede in oameni (in special inmosul bun), timpul petrecut alaturi de cei dragi si ...visele acelea desprinse din desene animate clasice... ma refer la toate acele momente din desene cand se dau cadouri si toti se bucura de farmecul lor langa bradul frumos impodobit..si ascultand zapada si vantul de afara in vreme ce focul poarta un razboi in soba


Liviut:
craciunul pentru mine este ziua de 25 decembrie. [rade] Are mai multe semnificatii. sau ar trebui sa aibe e perioada anului in care ar trebui sa fi mai apropriat de familie decat ai fost pana atunci, sa te gandesti si la altii , nu numai la tine, sa ai asa un moment de liniste. nu e o zi doar despre mancare cum se tinde la romani, nu e o zi de distractie exagerata, ca e totusi o sarbatoare sfanta, sau asa se vrea; dar trebuie sa fie o zi in care toata lumea sa se bucure ... in felul lui. m am imbatat acu nush cate craciunuri f rau si de atunci m-am gandit ca totusi e pacat [rade, din nou]. oricum , nu are o semnificatie comerciala. craciunul e privit destul de superficial si imi pare rau pt asta, macar toata lumea stie ca-i sarbatoare


Amalia:
pai,ptr mine craciunul inseamna multa multa iubire si sa fiu inconjurata de cei dragi,in primul rand... apoi,colindele,zapada....


Adrian:
o sarbatoare kre ma apropie de familie... e destul de bine? :D asta mi-a trecut aqm prin cap (m-am trezit aqm 5min)


Pentru tine, ce reprezinta Craciunul?


Topul celor mai frumos impodobite orase de Craciun

2
De sambata pana marti, am facut un scurt maraton al Romaniei. Am mers aproape 1100 de km si am trecut prin orase ca Bucuresti, Brasov, Pitesti, Sibiu, Orastie, Sinaia, Predeal si bieninteles Slobozia. Am vazut tot felul de luminite, pentru ca pe majoritatea am avut ocazia sa le admir si noaptea. Unele pareau kitchioase, altele mi'au amintit ca e iarna si mi'au inviat spiritul sarbatorilor. Astfel, dupa parerea mea, cele mai frumos decorate orase sunt:
1.Sibiu [luminitele aveau o singura culoare, insa diverse forme si reuseau sa intareasca latura istorica a orasului; bradul imens si natural din Piata Mare, cu o scena biblica la poalele lui]
2.Brasov [bradul din piata sfatului, renii, ingerasii si mos craciunul din luminite, strazile curgeau frumos in luminite]
3.Slobozia [nu credeam ca va ajunge vreodata in top, dar iata ca anul acesta m'a surprins-promit sa revin si cu poze-sunt niste "chestii" ce seamana cu niste globuri imense, colorate ziua in alb, rosu si albastru, care seara se aprind si arata foarte interesant]
4.Sinaia [centrul localitatii are reni si multe multe luminite]

Topul celor mai urat decorate orase
1. Bucuresti [ o adunatura de becuri aruncate prosteste intr'o mie de culori, su strazi mult prea impopotanate si altele prea goale]
2. Orastie [3 becuri nu aduc spiritul craciunului in oras]
3.Sebes [categoric nu. In 2 km cat are orasul am vazut 3 capre -as in sarbatoare traditionala romaneasca, mai bien zis tiganeasca :))]
4.Predeal [la cati bani se investesc in aceasta localitate, am fost profund dezamagita]

TBC Sibiu

1

Ma plangeam intr'un post anterior ca vreau sa plec, dar nu am cum. "Never say never", asa ca am gasit o cale sa'mi indes 3 pulovere, 3 perechid e pantaloni si alte minunatii in 2 gentute mai mici.

Si am plecat pana la urma. Am ajuns prima la Pacii [desi cred ca stateam cel mai aproape]. Dar asa sunt eu-la extreme, fie prea devreme, fie prea tarziu.
Ne'am intalnit, am ras de fetele mult prea adormite ale bos-uletilor, am facut un group hug si ne'am urcat in autocar. Soferul, mai sinucigas de fel, a stiut sa ne pastreze atentia. Nu e de mirare ca la 75% din cei prezenti le'a fost rau.

Am avut oameni egoisti, cum ar fi Ciprian, care au refuzat pur si simplu sa ne lase sa adormim. Dar l'am iertat ca e baiat simpatic si aduce bani in BOS :))
Cu o ora mai devreme, si un cvasi accident petrecut, am ajuns in Sibiu. Cu ochii mari, am inceput sa cercetam zona sa vedem ce era cu Sibiul pe care il lauda toata Europa. Ce am vazut? 2 boschetari intinsi pe o banca si o tiganca intr'un colt. Am zis ca nu trebuie sa'mi tai elanul, cu siguranta nu ma uitam unde trebuia.
Am parasit pana la urma zona garii. Apoi am urcat pe o panta luuunga. Am inceput sa blestem Sibiul si dealurile lui.


Apoi am ajns in Piata Mare, era cu totul alt univers. Mi'a parut rau ca am avut ganduri rele despre Sibiu si m'am cait grav. Am trecut apoi din Piata Mare in Piata Mica. Am ramas fara rasuflare. Cand am aflat ca hostelul nostru e chiar acolo, in inima Sibiului, mai mai ca am inceput sa sar.


Si a fost bine. BOS-uletii mei s'au dovedit a fi niste oameni minunati, curajosi, ascultatori, deschisi, curiosi, cu spirit competitiv, amuzanti, prietenosi si nu in ultimul rand, creativi [gandindu`ma la filmuletele scoase "la cald" in acst TBC].
Ne'am jucat tot felul de jocuri, fie in misa style, fie mai wilde sau mai cumintele. Am cantat [da, chiar si eu] pe acordurile lui Ciprian, si am ras mult la povestile spuse de unul si de altul...


Sibiul a fost o gazda buna si ne'a bucurat pe toti. Am fost si'n club, am descoperit un paradox fata de cluburile bucurestene: doar 20% din cei prezenti erau de sex feminin. Si ele erau profund apreciate. Am stat pe un hol strantulet, pe unde isi faceau drum baietii destul de des -deh, bosul arefete dragute :D


Am invatat foarte multe in cele <24 de ore petrecute impreuna. Atat cei "batrani" cat si cei "tineri". Am aflat ca bebelusele pot fi sexy si amuzante si cu 2 perne atasate de fund si una in zona "pectoralilor" , ca al nostru Ciprian are o buna prietena, pe care o chinuie de cate ori are ocazia [si ma refer la chitara, dar si la vocea lui-wow pt amandoua], ca avem o gramasa de membrii ascultaciosi de muzica, ce stiu versuri si au voci frumoase, ca Adelina stie sa indeparteze un barbat :))), ca avem doi membrii foarte gadilaciosi [Mihai si Florian], ca avem o membra foarte indragostita, care a vorbit tot timpul la telefon [Alexandra Stoian], ca Simona Lascu nu stie sa faca "opturi" pe pereti, ca avem multi membrii care nu suporta pisicile, ca avem mari mancatori de ciocolata si mari devoratori de cluburi, ca am reusit sa definitivam proiectul expeditie din mers, ca Sibiul este cel mai frumos oras al Romaniei, si foarte bine dezvoltat pe latura turistica and so forth.


[cu multumiri lui Floryan pentru poze]

Dileme existentiale

2

Inceputurile facultatii mele m'a gasit undeva pe la Pacii la metrou. Timpul a trecut si m'am mutat de acolo. Acum cea saptamani ma lovise melancolia - parca imi era dor de vesnicii muncitori care de la 6.30 (am) stateau pe marginea drumului si pana la 7-8-9 (pm) fluierau la tinere si nu prea (tinere) fecioare, de cainii care nu te lasau sa treci daca n'aveai ceva sa dai la schimb, de vecinii care nu'si mutau niciodata masinile din fata blocului si daca o faceau, nici nu te lasau sa le iei locul.
Ironia sortii m'a lovit acum. Maine am sansa sa revad draga statie de metro de la Pacii. Si nu oricum, ci la 6 am. O ora groaznica, imposibila etc, insa este pt un scop bun-zis eu. Maine la 6.30 voi pleca in teambuilding cu BOS-ul meu [organizatia studenteasca din care fac parte], la Sibiu [a 6-hour drive].
Avand o saptamana destul de shitty in ceea ce priveste scoala [proiecte de predat in fiecare zi, deci o zi termen de realizat fiecare proiect], am neglijat recompensa ce urma sa vina. Acum, la 10 noaptea am inceput si eu sa fac planuri. Planuri ca planuri, dar practica m'a omorat. Am descoperit ca eu:
1. n'am rucsac [ zace la o prietena de vreo luna]
2. n'am niciun troller/nicio geanta de voiaj in care sa'mi pot baga hainele
Adica eu pot sa:
1. nu mai scot mancarea luata de la mega image din pungi, eventuals a pun 3 in 2 si a 3a punga sa o folosesc pt un pulover si'o pijama si'o periuta de dinti
2. caut cea mai mare geanta a mea si indes acolo un pulover si'o pijama si'o periuta de dinti [care cea mai mare inseamna ceva gen mediu, deci n'ar fi o solutie buna]
3. incep sa umblu prin vecini sa cersesc genti de voiaj [imposibil again, pentruc a nu cunosc pe nimeni -mai putin pe vecina cu tocuri de deasupra mea, cea care m'a inundat -de 3 ori!!!- si nu avem o relatie prea buna]
4. sa incep sa'mi confectonez o geanta de voiaj [eventual din prosoape, ca altceva n'am la indemana]
5. sa plec fara nimic [ trebuie sa mentionez ca cele 2 zile de teambuilding se prelungesc pt mine cu inca 2-3 zile de umblat hai hui prin tara]
6. sa plang [nu ma tin nervii sa fac asta]
7. sa dau o fuga la slobozia sa'mi aduc o geanta [2 dobitoci mi'au blocat masina in parcare, deci iar nu]
8. sa merg sa dorm [sounds delicious]

tu ce ai alege?

Zuzu (Eliza Gabriela Puchianu)

0

Eliza este una din cele mai neobisnuite persoane pe caree le iubesc. Isi iubeste viata si tot ceea ce face. Nu are inhibitii, nu uita niciodata sa spuna "te urasc" cui si cand trebuie, dar nici nu uita sa se indragosteasca. Este un bulgare de emotii, ascunse sub un chip angelic.

Ea stie sa cante la pian, stie sa cante "cu voce"-dupa cum ea insasi imi spunea, ea stie sa aiba prieteni si sa pastreze prietenii, ea stie sa pastreze si obiceiuri infiintate inca de demult (cum ar fi betia din Hambar de la Craciun si Paste).

Este o mare curajoasa - spun asta, gandindu-ma ca in clasa a6a ea a avut curajul sa lase mica Slobozie pentru marele Bucuresti, si familia si catelul si pisica, pentru a avea o sansa mai buna sa studieze cel mai bun si evchi prieten al ei, pianul. S-a mutat singura intr'un colt al Bucurestiului si nu s'a temut o data.

A inceput sa iubeasca pianul accidental, dar s'a vazut ca soarta ii pregatise ceva maret. De atunci a castigat incredibil de multe concursuri de pian, local, national si international. Imagineaza-ti ca inca din clasa a 10-a ea era admisa la Universitatea de Muzica din Viena.

Acum ea isi imparte viata intre pian si pian, exersand cel putin 7 ore pe zi-da, in fiecare zi! Si tot ce face, face cu pasiune. Si ar renunta la somn doar pentru a canta putin mai mult. Are concerte peste concerte, se plimba prin toata tara si nu cred ca oboseste niciodata.

Saptamana trecuta am primit o invitatie pentru un spectacol ce va avea loc in cadrul liceului George Enescu. Nu stiam multe despre ce se va intampla acolo, dar luni seara ne-am strans trei oameni si am plecat. Am ajuns acolo, era o sala micuta, destuld e ingrijita, decorata in motive de Craciun. Pe fiecare scaun era asezat un program al serii. Atunci am inteles ca Eliza noastra era de fapt sufletul intregului concert. Erau 4 elevi ai liceului in total, 3 fete si un baiat, care au facut un spectacol teribil. Am plecat cu lacrimi in ochi de acolo, nu'mi venea sa cred ca 4 copiii au fost in stare de asa ceva. Eliza a participat la toate cele 15 melodii - fie i'a acompaniat la pian, fie vocal, drept cantareata principala [nu cunosc prea bine terminologia]. Sfatul meu pentru cei care citesc acest post este sa renunte sa mai arunce banii pe un concert al lui Stefan Banica jr [care am vazut ca si'a prelungit cu inca 3 zile turneul initail de craciun-ceea ce mi se pare ca a avut o cerere mostruos de mare], ci sa vina sa'i asculte pe acesti ingeri. E gratuit, iar ei nu cer decat niste aplauze sincere. Si epste cativa ani, vei pute aspune cu mandrie "Am fost si eu la un concert de'al ei acum cativa ani!"

Am uitat un lucru important: Eliza si scrie. Este un membru activ al onlineului.
Iat'o pe Eliza:

Luna Cadourilor

2
Auzim peste tot ca este luna cadourilor: emisiuni enervante la radio cu "ce fel de cadou oferi si ce fel de cadou vrei sa primesti" la care toata lumea raspunde cu "ofer simbolic, dar vreau in schimb cadouri generoase". Ma scuzi, dar daca nu oferi, nici nu vei primi.
Eu m'am gandit ca luna aceasta ar fi frumos sa ma apuc sa fac un altfel de cadouri. Cadouri spirituale, pentru oamenii ce au trecut prin viata mea si merita sa fie vazuti/ auziti etc
Am inceput cu Simona si doresc a continua cu Zuzu.

Simona Stanescu

1
Daca nu apari pe google, nu existi - spunea cineva astazi. Pentru a o cunoaste pe Simona, din fericire, nu am avut nevoie de un motor de cautare [nu ca blogul ei n-ar fi primul rezultata afisat :P] pentrua o cunoaste. Manate de o dorinta comuna, drumurile noastre total paralele pana atunci s'au incrucisat.
Aveam vise, sperante si credeam noi puteri nelimitate, asa ca l'am batut [fiecare in parte] bine bine pe AlexH la cap pt ca doream sa participam la Olimpiadele Comunicarii, editia 2008. El a reusit asftel sa stranga 5 oameni total diferiti. Prima intalnire a a vut loc pe undeva pe la Universitate... Cand am vazut'o pe Simona, m'a trecut un fior de bucurie, pentru ca, desi nu mai dormise de nujt cate zile [pe urma am aflat ca somnul era unul din lucrurile la care ea prefera sa renunte pentru a face cat mai multe lucruri intr'o singura zi], desi venea de la serviciu [unul din cele 3 pe care le avea atunci], desi fusese si pe la Facultate in ziua aceea, ea avea chef de munca. Ea era entuziasmata, ea isi dorea cu adevarat. Se zice ca impresia se formeaza in primele 7 secude. Ei bine, eu nu m'am inselat in privinta ei.
Olimpiadele au fost o provocare -nu neaparat taskul in sine, ci mai mult munca de echipa cu niste oameni total diferiti fata de tine. Am avut ups and downs, pentru ca nu se poate mereu sa fie totul lapte si miere.
Munceam cot la cot cu Simona si faceam munca pt 5 oameni. Uneori mai cedam nervos, dar niciodata nu ne opream. Stiam ca se poate mai bine si ca totul depindea de noi. Simona dormea cate 3-4 ore pe noapte in acea perioada pentru a face fata.
Ne'am calificat in finala, a avenit si brieful care a fost atat de neasteptat si nedorit, incat aproape am ambandonat proiectul. Eu eram gata s ama opresc. Simona a avut o ezitare de fix 5 secunde si apoi a venit cu ideea pt brief.
Nu cred ca am auzit'o vreodata sa promita ceva si sa nu faca. Nu cred ca am vazut'o vreodata sa se dea batura. Repet, nu o cunos de mult timp, am reusits a o cunosc intr'un interval de timp scurt, dar foarte intens.
Astazi am fost la proiectul ei de suflet, Brands, blogs and cookies. Promovarea a fost una interesanta si inovativa fata de clasicele metode de promovare din ASE. S'a dorit axarea pe online si s'a observat asta, cel putin azi, peste jumatate din cei din sala detineau un blog personal. Am intrat in sala, am incercat sa o caut din priviri. Am ales un loc, mi'am lasat bagajul si am inceput sa ma uit aiurea prin sala. Cand a intrat... Avea aceeasi privire jucausa, increzatoare si hotarata.
Cea de-a treia zi de conferinte a decurs foarte bine, speakerii au fost tari, miroasea nitel a week-end pe la ei. Bobby Voicu a renuntat la clasicele si enervantele ppt-uri, alegand sa fie om inainte de toate. Ne'a povestit despre sine ca si cum s'ar fi destainuit unui prieten. S'a creat o conexiune intre el si public, cu siguranta-mai rar asa speakeri. A urmat Andrei Rosca, ce a tras semnalul de alarma asupra unor elemente simple, dar care dau de gandit -gen netWORKing. Ne'a povestit despre cartofi prajiti si vremuri grele, dar noroc cu Twixul din fata, ca nu m'a razbit foame. Pe Cabral l'am ratat din pacate, insa sunt sigura ca a pastrat atmosfera de prietenie "impusa" de primii doi. O intamplare draguta a avut loc la inceputul unei conferinte cand o femeie de serviciu tragea dupa ea un copilas de 5 ani "Hai sa ti'l arat pe Cabral-e intr'o sala de aici, nu stiu ce cauta, dar e CABRAL!!!"-cred ca la ea mai mult offlineul a functionat. Si Simona zambea si se bucura de fiecare lucru inedit spus de invitati.
Simona este o persoana minunata. Trebuia sa scriu acest post! :)
Felicitari pentru ca esti asa cum esti!

Marian Mihnea Paraschiv

2

Ultimul Paraschiv din neam. Si cel mai tanar :)
Sa ne traiasca!

4 decembrie, 2008- o zi de istorie

1

Mi'a placut ziua de azi. Am dat la o parte toate proiectele mele, si am spus stop! Azi muncesc pt BOS, organizatia studenteasca din care fac parte. Sunt in al 2-lea an de voluntariat si sunt mandra de asta! Bun, astazi am avut un business meeting, ce s-a soldat cu crearea unui partener intre BOS si www.afterhours.ro . M-am intalnit cu Florin, reprezentantul acestui site, si am tot povestit timp de 2 ore. Acesta este doar inceputul unei colaborari frumoase, pline de beneficii de ambele parti, bineinteles.

A urmat apoi un gol in program de 2 ore, si sedinta BOS a si inceput. Am povestit iarasi, am socializat, am planuit petrecerea de Craciun, cadourile de Craciun si team-buildingul.

Miroase a Craciun si a chestii minunate. Abia astept teambuildingul, anul trecut ne-am distrat copios!

short story, long drive

0

Am fost astazi la Fashion House Outlet din Militari.
Si cum e?
Inchis!!

Taran de ialomita

3

Trecand curajoasa prin ceata, m'am intors in maretul Bucuresti. Nu ma simt experta, dar nici nu se poate aplica sintagma "femeile la volan". Ce ma incetineste nitel in trafic, este numaruld e Ialomita pe care-l posed.
Toate bune si frumoase, pana cand a trebuit sa'mi las pasagerele. Prima oprire a fost langa complexul belvedere. Fata finuta, am zis sa ma dau jos s-o ajut cu bagajele.
Pe langa noi, trece o masinuta gri, cu numere de Ialomita. Claxoane, blituri etc. M'am uitat mai lung, am crezut ca e vreun fost coleg ceva, fericit ca ma vede. Trec peste acel moment, ma urc inapoi la volan.
Oprirea doi, in Regie. Cum am oroare de stradutele mici si inguste, am parcat in fara la 24. Prietena mea se da jos, isi ia bagajele si cand...pac... ma terzesc ca aceeasi masina gri parcheaza langa mine, fix door to door. La bord, doi baieti -urati mar, if i may add. Ei deschid geamul, deschid si eu, sa vad ce'i cu ei. Si apoi aud replica de agatat:
Ce ma bucur ca nu sunt singur pe aici!
Din cele aproape 2 milioane de oameni care stau in bucuresti in mod legal si inca un milion neoficial, chiar crezi ca exista doar 2 cu numere de ialomita?!
Prostia continua sa vorbeasca. Am observat ca ai lasat o colega si mai incolo. Ai multe colege pe aici?
Sa fi fost el doar fericit ca a vazut numere de ialomita...sau sa fi fost hormoii lui vorbind cu o bruneta la volan?

Past is in the Past

0

Aniversarile sunt bune nu numai pentru a primi cadouri si a te imbata, ci si pentru a verifica cine se gandeste la tine. Si cand vine vorba de lista de persoane care iti face urari de ziua ta, in fruntea listei, ca cel mai bun reper, sunt "the ex".
Oricat de frumos, roz, mov sau alte culori ar fi prezentul tau, cateodata trecutul conteaza, pentru ca doar traind ce ai trait ai ajuns ceea ce esti acum [putin cam ambiguu spus]. Poate ca vreun amic/a uita sa-ti ureze la multi ani. Nu-i nimic. Dar cand un fost nu iti trimite mesaj [nu va avea niciodata curajul chiar sa te sune, daca nu s-a pastrat legatura], atunci ar trebui sa iti dea de gandit.
De ce? Pentru ca fie ca ii ia 5 secunde sa tasteze "La multi ani!", inseamna ca 5 secunde s-a gandit la tine. Inseamna ca esti important/a, din considerentele descrise mai sus. Asta inseamna ca n-ai trait degeaba si ca nu ai irosit timpul ce ti-a fost dat.
[cat despre poza, m'a amuzat suficient de mult incat am postat'o]

30 nov 1987

2
Astazi am primit 2 mailuri:

Andreea,
10 lucruri pe care Echipa Neogen
ti le doreste de ziua ta ...

[care recunosc, chiar m-a impresionat]

si

Buna dimineata Andreea-Diana,

Stim ca astazi este ziua ta si de aceea am dori sa iti uram
La Multi Ani,
multa sanatate si fericire si mai ales ...

succes in cariera !

»Daca doresti sa vezi toate joburile publicate in ultimele 24 de ore CLICK AICI

»Click aici pentru a vedea felicitarea trimisa de Echipa eJobs

Echipa eJobs

eJobs - Primul serviciu de recrutare online din Romania. Lansat in 1999

[ceea ce mi s-a parut un mod de self-promo foarte tras de par]

Si da, este ziua mea azi! De doua ori chiar!

Inspire 2009

2
Ca pe un vin bun, am decis sa pastrez nitel in suflet si in minte evenimentele de aceasta saptamana. Astazi sunt gata sa povestesc.
"Advertising is dead. Start marketing!"

Cu asta a inceput Inspire2009, organizat de Evensys.
Sa spun mai multe? Bineinteles! Am invatat in miercurea aceea mai mult decat am reusit in 2 ani de facultate [si am un feeling ca nu va fi egalata nici dupa 3 ani]. Stefan Kolle a deschis evenimentul. Este unul din cei mai talentati speakeri pe care i-am vazut si care chiar a reusit sa-si comunice ce avea de comunicat.
CE am invatat de la el?
If you talk to people the way the advertising does, they'll punch you in the face.
Advertising is the price you pay for unremarkable products -ceea ce este foarte adevarat. Intr-o lume in care transparenta nu mai este o problema, oamenii vor si se pot informa in legatura cu absolut orice, companiile sunt obligate sa nu mai ascunda clisee in spatele unor reclame colorate. In Japonia chiar exista un program numitc ShotCode ce permite cumparatorilor sa faca poza coduluid e bare al unui produs intr-un supermaket si in cateva minute acesta sa primeasca inapoi un mesaj care sa le confirme sau nu daca acel magazin are cel mai ieftin pret al produsului-in cazul in care nu se intampla asta, ShotCode iti ofera si numele magazinului concurent ce are o oferta mai buna. Genial! Cea mai mare teama a retailistilor a venit!
Ce mergea in 2007? Supra-publicitatea unui produs, adevrtisingul contextual, banner-urile, brandurile.
Ce schimbari vor avea loc in 2009? Marketingul cu virale pe retele sociale, reclamele in jocuri pe pc si altele :) Modelul nou e format din 3 elemente: repuatie, relevanta si angajament. Companiile trebuie sa incerce sa intre "in touch" cu ai lor clienti, sa isi inteleaga foarte bine targetul si sa le demonstreze acest lucru. Gata cu izolarea sau cu pozitia de superioritate. Gata cu brandurile, oamenii nu mai sunt interesati de asta, vor companii umanizate. Ca marketer, trebuie sa-ti pese de profitabilitate nu de a face campanie. Incearca sa folosesti buzz marketingul -continutul, mesajul trebuie [si se vrea] sa fie liber. Un bun exemplu ar fi The Economisc cu front page-ul lor pe care scrie simplu, legat de criza economica "OH, FUCK!".
Se doreste folosirea digitalului mai mult-televizorul va muri in curand. De ce digitalul? Pentru ca este mai bine targetat, are efecte iemdiate, bogat si captivant, continand date reale.

In sesiunea a 2a a urcat ep scena Tudor Chirila. Pe langa detaliile tehnice -a imbatranit, era cam izolat de restul multimii prietenoase- chiar si-a jucat bine rolul de "the outsider". A definit inspiratia ca "momentul ce te aduce mai aproape de unicitate".
Wolgang Covi ne-a demonstrat ca reclamele actuale sufera de un element important: originalitatea. Numeroase idei copiate din an in an, fie de la Eurobest sau din Adsofthe world, demonstreaza lipsa de inspiratie a creatorilor lor -voluntara sau nu.
Liviu David considera ca succesul pe internet este unul garantat, pentruc a publicul este mai indulgent cand reclama nu ii este bagata pe gat, de asemenea lipsa CNA-ului reprezinta un factor motivant si bineinteles, targetarea, care se realizeaza mult mai bine.
Mihnea Ghildus a dat un insight interesant: "uita-te la lumea din jur ca si cum ai fi un extraterestru" [sau cu ochi de copil].
Am ami retinut si ca "there's more to creating value than creating profit" si ca "it's not just what you do, add to what you've given!.
Punctul culminant al zilei: Marketing Arena, ce a dat ca tema participantilor sa prezinte care va fi ideea de marketing a anului 2009? Anul trecut, Sorin Psatta a devenit "castigator" intrucat el propusese promovarea brandului de "romania"-si uita-te acum in jurul tau! Au fost numeroae idei, numeroase prezentari interesante, unele plictisitoare si facute fara interes. Am auzit idei ca hartie igienica personalizata, emoticoane branduite, introducerea emotiei in shopping. continuarea cu promovarea imaginii Romaniei, mai ales internationbal prin decuparea steagului Romaniei in mijloc, asa cum a fost la revolutie -celebrare a 20 de ani de atunci si multe altele. Din pacate nu am reusit sa raman pana al final, am inteles ca Elena ionita iesit castigatoare cu niste idei furtunoase!

Ce parerea are PSD-ul despre persoana mea

5

Am deschis ieri seara usa larg. Eram grabita -intarziasem deja. Am pus mana pe clanta, dorind s-o inchid. Cand, clanta era ocupata. O puga alba era agatata de ea. Am zis ca e o gluma proasta. Am aruncat un ochi, am vazut ceva rosu si ceva PSD scris cu alb. Mi-am zis "PSD. Clar" am deschis usa si am aruncat punga inauntru. Am plecat nitel cu inima indoita, gandidnu-ma la bombe si alte nebunii.
In fine, cand m-am intors, am zis sa analizez continutul pungii.
Asadar, ce parere are PSD-ul despr emine? Cum crede ca ma poate cuceri?
-sunt un barbat, undeva la un statut mediu, cu nitica burtica (am gasit un tricou din bumbac, marimea L, cu ceva inscriptii pe el]. Sunt destul de off-fashion -dovada culoarea rosie. Sunt nitel cocalar, dovada incrisptionarile. Am un venit mic spre mediu, dovada ca am nevoie sa mi se ofere un tricou cu maneca lunga.
-stiu sa citesc-inca o data, scrisul de pe tricou
-stiu sa scriu- pixul foarte cheap, tot rosu cu alb. Intr-un catalog de produse, aceasta costa 0,2 lei daca se comanda o cantitate consistenta-da, cu inscriptionare cu tot. Asadar, psd-ul crede ca ma poate cumpara ieftin. Psd-ul considera ca nu sunt in stare sa-mi cumpar propriul pix pentru votare si din acest motiv mi-l ofera ei pe cel branduit [sau poate cu asta trebuia sa incep?]
-sunt un mare bautor de bere. Spun asta, uitandu-ma la desfacatorul de bere, pe care scrie mare "TU ianinte de toate". Adica, eu, inainte de toate cele pe care trebuie sa le fac pe 30 nov, trebuie sa merg la vot. Si sa-i votez pe ei. Sau am inteles eu gresit?
In punga mai erau aruncate si cate 6*niste pliante. Asta daca nu resusesc sa-l citesc pe primul poate am mai mult noroc la al 2lea and so on.

Ei bine, PSD-ule nu ai dreptate. Sunt femeie, locuiesc singura, sunt caapbila sa inteleg un mesaj electoral si siu sa'l citesc din prima [si sa'l ignor imediat apoi], nu port niciodata marimea L, nu beau bere si nici nu suport mirosul de bere, deci nu ar avea ce cauat in acsa mea, si multumesc, dar am suficiente pixuri!
Nu fac politica, nu influentez pe nimeni cum savoteze. Acest entry are pur si simplu caracter informativ. A...si apreciez ca nu au sunat la usa! [spre deosebire de muulte alte partide portocalii ce apar de cate 3 ori pe zi si-mi perturba somnul de frumusete!]

Emotii

0
Si inca ce emotii...saptamana aceasta este una de foc... Pe langa deliciile presarate de ASE si profii mei incantatori, Bucurestiul gazduieste 2 evenimente super-importante. Pentru cine? Pentru mine, pentru Adelina si pentru toti oamenii cu adevarat interesati de comunicare. Cand eram in liceu, eram obsedata de monotonia oraselului mic in care traim. Vroiam sa am parte de evenimente reale [nu zilele sloboziei cu mici si bere si trupe de 2 bani pe scena], de exprozitii, de conferinte. Bun. Am ajuns si in marele oras, orasul aventurilor, and so on. Primul semestru a fost de dezmeticire-ce e ala metrou, cum sta treaba cu tarficul in Militari, ce se intampla cand ploua, de ce baba de vis-a-vis imi numara iesirile si intrarile. Mai pe scurt, nimic interesant, nimic palpitant, nothing to die for. Urmatorul semestru, m-am mai desteptat nitel. Am participat la Olimpiadele Comunicarii cu o echipa formata din oameni total necunoscuti mie. Eram atat de placut impresionata de ideile marete pe care le-au avut organizatorii-iti dai seama ca organizezi un concurs national de comunicare? Si unul chiar cu sponsori reali, si ecusoane si casa Poporului. Era altceva. Si cu siguranta mi-a placut.
Acum, am primit o noua "provocare": maine voi participa la Inspire2009, organizat de evensys. Voi reveni maine cu detalii!

Dictionar de Messenger rural:

1
- În prispă (online)
- Sunt la prashit (busy)
- Plecat la oraş (stepped out)
- Îmi bat nevasta (be right back)
- Ieşit la poartă (not at my desk)
- Mi-am luat mobil (on the phone)
- Sunt cu vicleshug (invisible to everyone)
- Doborât de băutură (offline)

Rabdare, omule, rabdare!

0
In urma experientei crunte de ieri, am ajuns la concluzia ca slujba de portar e cea mai grea din lume. Sa stai 12 ore [minim] pe un scaun, lumea sa treaca pe langa tine, fara sa observe ca existi de fapt. In cel mai rau caz, sa ti se adreseze cateva intrebari. Dar niciodata sa nu se uite direct la tine. Sa n'ai niciun scop, nicio ocupatie reala. Da ai timp sa citesti ziare. Dar cate sa citesti? In 2 ore deja n-or sa-ti mai tina de cald. Poate mai apuci sa vorbesti cu vreo femeie de serviciu. Dar atat.
Oroarea mea are ca sursa cele 10 ore petrecute ieri in spital, in camera de asteptare! Primele 3 m-au alergat de la un etaj la altul pentru tot felul de hartogaraie. Astea macar au fost mai incitante. Cand am fost sunata acum 2 zile de o asistenta si mi-a spus sa vin pregatita cu sandvisuri si ceva de citit, mi-am imaginat ca voi termina pana la 2. Dar sa stai de la 8 la 6 seara mi se pare ceva fenomenal. Si pentru ce? Pentru o amarata de poza!
Se spune ca atunci cand incepi saptamana facand ceva, vei continua sa o faci toata saptamana. La mine aceasta zicala s'a potrivit perfect: luni la 9.00 era in Spitalul Municipal. Am alergat, am asteptat, am asteptat si mai mult, dar la 13.30 eram gata.
A doua zi a trebuit sa revin, sa mai aduc niste acte -got to love paperwork! Miercuri a fost o alta zi minunata, cea mai minunata din viata mea. Am vazut oameni cu maini rupte, picioare rupte, am vazut operatii, am vazut picioare vinete, am vazut asistente nesuferite si doctori foarte amabili. Azi m-am intors din nou acolo, am mai petrecut inca cateva ore buen doar ca sa aflu ca doctorul meu pelcase.
La 5.50 pm, miercuri, am avut "onoarea" de a asitat la o criza de epilepsie. Eram in corpul C, jos la neurologie. Eram printre ultimii pacienti. De la tomograf tocmai ce iesise un barbat [>60 de ani]. Era palid la fata, insotit de sotia lui. [apropo, am gaist si un mos la 70 de ani care venise cu AMANTA la consult, o baba situata in acelasi sector al vietii]. Sotia se certa cu asistentele pentru ca, la fel ca si mine, erau acolo din zorii zilei, asteptand s aintre in magnifica incapere. Scandal mare pe hol, asistentele suficient de obosite incat sa depaseasca limitele politetei. Stateam pe scaun, fix in fata cu el. Il vad cum incepe sa tremure si cum se scurge. Incerca sa se tina de o usa, de un perete, dar picioarele nu`l mai ajutau. Si-l vedeam cum aluneca...si nu putea sa spun nimic. Stateam acolo ingrozita, pentru ca nu-mi puteam da seama daca etse real sau nu ceea ce vad. Eram asa de obosita dupa cele 10 ore de stat degeaba incat mi se parea totul foarte ireal. Am spus la un moment "Ajutati`l!!", cu buzele intre deschise, de parca nici nu eram eu cea care vorbea. Am fost auzita din fericire. Dar cum eram la neurologie, tot echipajul medical statea blocat. Erau toti la fel de socati ca si mine. Mosul era acum intins la perete, spasmofil tot, batand abuziv cu piciorul intro usa. Femeia lui s'a dus la el...l'a luat in brate si a inceput sa strige "Vasile, fii cuminte! Vasile! Termina!!" Apoi a aparut o doctorita, nu stiu de unde sau cand sau cum. Dar era acolo. Si era singura care reactiona reezonabil. I-a luat capul si a incercat sa'i tina limba, sa nu si-o inghita. I'a luat degetul mic si a inceput sa'l stranga. Sotii'sa tipa la asistente acum, ca e vina lor, ca omului ii era foame ca si-au batut joc de el. Si el tot jos si tremurand era. L'au urcat pe o targa. Au vrut sa'l duca undeva, dar erau atat de socati incat l'au bagat inapoi la tomograf, cica pentru ca acolo era mai cald. Dupa ce acest show s'a terminat, din tomograf iese un nene la 50 de ani...cu ochiul vanat si curgandu-i sange dintr-un punct din frunte.
Si maine ma intorc din nou. Nu e asa ca'i minunat?
Asa ca, atunci cand nu cunoscti cu adevarat un om, inceteaza sa-l judeci. Niciodata nu vei putea stii exact ce este pe sufletul lui sau in mintea lui in acel moment. Toti avem probemele noastre, unii doar ca nu se vaita cu ele.
Si pt amatorii de senzatii, nu, nu am facut poze nici cu omul epileptic, nici cu cel cu capul spart, nici cu cei cu picioarele rupte. Dar daca vreti, intrarea in spital e 5 lei mita la portar. Succes!

Dincolo de pereti

3

Curioasa din fire, intotdeauna m'am intrebat ce e dincolo de pereti. Cand eram mai mica, baia nr.2 era locul ideal daca vroiai sa auzi conversatiile vecinilor de dedesupt si de deasupra. Imi placea sa ma ascund acolo si sa-i aud certandu-se. Nu neaparat chiar sa ascult propriu zis, dar imi placea sa-i aud tipand, aruncand etc.
Ieri m-am intors in minunata mea casuta din Bucuresti. Cu multa caldura, am fost intampinata de vecinul de dedesupt " acum 3 saptamani sia cum 2 saptamanis a stiti ca m'ati inundat!. Diplomata, l-am alungat in mai putin de 2 minute, spunandu-i peste 15 propozitii. Asa ca am facut rost de numarul unui instalator si chiar azi a si venit omul.
Astfel, azi am avut 3 revelatii succesive: vecinul de dedesupt are o pisicuta neagra frumoasa foc, vecinul de deasupra are de asemenea o pisica, tot micuta, si una ce m-a facut sa nu-mi mai doresc sa aflu ce e dincolo de pereti, ci chiar sa privesc cu oroare in jurul meu. Instalatorul si-a facut treaba si a spart o bucata de faianta de la cada. Intr-adevar, eu aveam o problema. Insa, ce crezi ca a scos de acolo? 3mucuri de tigara, o chestie neagra dubioasa si o sticla de beutura numita "Athos". Si toate astea numai in 30 cm cat a avut omul acces. Oare ce era mai departe?

Transformari

2

Astazi, micuta fata si-a cumparat prima ei fusta neagra.
Acum mai ramane doar sa-si ia si primul ei serviciu adevarat!

Prima zi de SCOALA

0
Printre cei mari...



Pampoanele, deschizatoarele de drumuri:





No need to rush




Pitzipoanca de maine:



Elevul model:



Cele mai bune prietenii se consolideaza de timpuriu



Brand new shinny faces came to school




And we all begin our lifes serving some jail time


visare :)

4

Ne-am facut mari. Da, avem sani si fund si abdomen plat si picioare lungi si subtiri si ne place sa le etalam. DA, pe toate.
Avem nevoie de masini puternici, cu multi caluti la bord, avem nevoie de e-class si x5`uri. Avem nevoie de genti mari si tocuri inalte. Avem nevoie de cat mai multe nume de firme si programari saptamanale la saloane high-class. Avem nevoie de extensii, de gene false, de silicoane. Avem nevoie sa parem cat mai falsi, cat mai de guma incat sa ne placa si sa ne "vada" lumea.
Unde sunt zilele in care plecam nebuneste cate 9 la mare, inchiriam 2 camere, cu 2 paturi minuscule si petreceam nebuneste? Cand a trecut timpul de cand sexy insemna sa te simti confortabil? Cand sexi insemna sa-ti iei naiv o bluza pe tine, constient ca n-ai pic de sani? Cand daca-ti zambea un baiat deja incepeai sa-ti conturezi un love story? Cand nu aveai, in fond, nevoie de baieti decat pentru a aprinde gratarul?:)

apus de zi. rasarit de sperante

0
Luminile se sting incet, incet...
Raman doar doua...
doua lumini si nisipul ud in gand....
Si ploaia ineaca tot...
Mai e putin...
Am emotii :)

cheap talk

0

Cateodata esti nevoit sa apelezi la el. Nu-ti place, dar cand intalnesti persoane cu care nu ai prea multe in comun, sau nu le-ai mai vazut de mult, trebuie sa schimbi doua cuvinte. Sau mai multe, in functie de entuziastmul celalalt. SI cat de greu este sa-ti alegi cuvintele? Cat de greu este sa eviti a spune vreo prostie?

La fete:
-nu intreba daca mai este cu X [daca mai era, probabil deja avea inelul pe deget]
-nu intreba de unde si-a luat rochia pe care o poarta [minunatul IDM s'ar putea sa o jeneze nitel pe rafinata domnisoara]
-daca iti aduci aminte ca avea vreun animal de companie, iar, nu intreba de el! Doar nu vrei s-o vezi plangand in hohote amintindu-si de moartea lui
-nu intreba daca mai e prietena cu fetele A si C [in general e greu ca o relatie intre fete sa se mentina mereu apropiata. Fetele nu se simt bine daca nu se cearta sau nu demonstreaza putina invidie. Astea suntem, asa vom fi]
-nu-i spune ca are bluza patata [nu din invidia de mai sus, dar nu vrei sa o jenezi]
-nu, nu, nu
-nu!

La baieti:
-nu face mistouri pe seama echipei favorite
-nu-l intreba daca mai e cu domnisoara cu care era acum cativa ani [in cazul in care se semnaleaza inelul de mai sus, se poate intreba cate amante are]
-nu-l intreba daca are copii
-nu-l intreba daca si-a schimbat frizura [boys generally don`t give a fk about this. They know a style, they keep on going that way]

All in all, e greu. Si uneori inutil. A se servi doar in situatii de plictiseala maxima. In cazul in care apar nereguli, tineti pasaportul la indemana ;)

Se cauta sot urgent, nunta pe 19 iulie!!

4


De cateva luni tot alerg. Zile intregi ma lupt cu trafic, temperaturi puternice si multe magazine. De vanzatoare proaste si enervante nici nu are sens sa povestesc. De aglomeratia din trafic, de minunatele mirosuri din autobuze, de mosii vestnic prezenti in ele nici atat... Nu are sens. SUnt subiecte fumate si traite de noi toti aproape in fiecare zi. Am ajuns sa ador zilele in care apuc sa stau in casa. SI atunci totul devine calm si relaxant si dorm, si citesc si stau pur si simplu ore nebune pe net [motiv pentru care, probabil, laptopul meu s'a sinucis azi].
Si pana la urma de ce atata forfota? De ce alerg atata? Motivul este unul simplu si placut:

au mai ramas 3 saptamani pana la nunta surioarei mele!!

Asa ca alergatura mea se transforma intrun gest total "ne-egoist" [fie, recunosc, mai putin timpul in care mi-am cautat mie elemente de vestimentatie]. Invitatii, plicuri, amintiri, flori, ornamente si alte minuni.. le cunosc pe toate! :P
Un moment socant pentru mine l-am trait aseara. Am fost cu parintii mei la 3 familii, vechi prieteni, pe care nu-i mai vazusem de cand eram de-o schioapa. La un moment dat, o doamna ma intreaba "Si... asa tanara te mariti, draga?" Am clacat. Niciodata nu ma gandisem la asta. Adica da, poate ca am visat si eu la o rochie alba, dar in niciun caz ca o voi purta la 20 de ani. Atunci mi-am dat seama ca am gresit si la urmatoarea familie m-am prezentat inca de la inceput ca fiind "Andreea, fiica cea mica, in calitate de domnisoara de onoare si atat". Acesti oameni parca au fost usurati sa auda asta...

ps:cred ca o s-mi iau o diploma in meseria de "domnisoara de onoare". Deja e a 4a nunta...

Maraton

0

Sunt atta de lenesa cateodata.... Imi vin idei... comunic idei..dar nu ajung aproape niciodata sa le si notez, sa le imortalizez intrun blog. Si nu ramane nimic din toata forfota ce-o port in cap, decat imaginea unui om superficial...

What is it with men and football!?

0

No, seriously now!

Aseara, spital.

1

Stateam singura pe un pat alb. Totul, in jurul meu, era mult prea confuz pentru a mai identifica o bucata de realitate. Eram intinsa si parul meu ma gadila fin pe-o urche. Imi era frig. Si inca ce frig. Cineva imi ridicase bluza si-mi aruncase o bucata de cearsaf alb pe mine. Murisem? Nu. Inca auzeam voci. Totusi, nu reuseam deloc sa deslusesc ce spuneau. S-a apropiat o fata de mine, a luat cearsaful alb si a inceput sa lipeasca pe mine 6 chestii. Mi-a prins mana stanga intr-un tub de plastic, ce se umfla si se desumfla temporar-probabil ca sa-mi aminteasca faptul ca inca eram prezenta. Mi-a luat si mana dreapta. Atunci m-am speriat. Am simtit cum un ac intra adanc in vena mea obosita. Parca am auzit "nu-ti face griji! Stiu ce fac!". Dar nu intelegeam cum sa nu imi fac griji. Nu mai stiu de mult ce inseamna sa stai fara griji si de ce as fi facut in seara aia o exceptie?!
Si a plecat. Si am ramas iarasi straina intre atatea umbre si paturi albe. Aveam insa un nou prieten: mana mea dreapta era conectata la un sac mare, cu un lichid transparent, din care picura lenesa o substanta.
Cand s-a intors, a venit inarmata cu o noua siringa. A inceput sa o injecteze in mine. Tin minte ca-mi spunea ca daca mi se face cald sa-i spun. La cat de frig mi-era nu cred ca as mai fi putut simti caldura. Stateam acolo intinsa pe pat ca un scoler curios si rusinos in clasa I. Oare cum va fi? Oare ce-mi va face? Oare de ce sunt aici? Si multe alte intrebari ma chinuiau pe mine si pe piticul de clasa I.
Dupa o ora si un pic, prietenul meu, sacul cel mare, era gol, pentru ca al meu corp, ca dupa o seceta accentuata, sorbise pana si ultima picatura. Imi amintesc ca asistenta mi-a spus ca un astfel de sac trebuia sa se goleasca in 2 ore si jumatate. Eu l-am sorbit intr-una...

[multumesc lui Alex H pt poza]

Marti. Martea.

4

Din totodeauna am stiut ca zilele de marti trebuie evitate. Ah...si le-am urat atat de mult. Mi se pare ca totul a inceput in clasa a9a, primul meu an de liceu. Martea avea pe atunci doar 2 ceasuri rele: chimia si fizica, scurgandu-se coplesitor si mai ales succesiv. A continuat intr-a 10-a cu meditatia la engleza?! de care nu aveam chef niciodata si nici profa parca nu avea chef de mine si totul trecea atat de greu... Intr-a 12a cele "3 ceasuri rele", cum zice folclorul s-au intrgit, uneori se faceau chiar 4, pentru ca martea, dupa-amiaza, savuram din plin meditatia la romana. De aceasta data, profesoara era mult prea entuziasmata si cu chef de munca. O ora si jumatate-2 doar ma asculta din ce avusesem de invatat (cam cate 3 opere per sedinta). Spre final ceasurile rele nu mai erau chiar atat de rele pentru ca reusisem sa gasesc o cale sa trisez, un format de "copiat oral"... SI ceasurile s-au transformat din rele in...lungi si apasatoare [deh, venea bacu`].
Astazi a fost o zi clasica si tipica de marti. Cum am inceput-o? Am fost trezita de o simfonie mirifica realizata de iepurele meu crizat care rodea de zor prin balcon la o bucata de lemn vechi, acompaniata pe fundal de zgomotul uzinarilor de pe santierul aruncat langa blocul meu. Mi-am facut curaj, m-am ridicat si m-am mutat la celebra masa [celebra pentru mine, evident, un fel de masa a torturii pentru sezonul estival de sesiune]. Am ajuns la concluzia ca ma durea prea rau capul spre a mai retine ceva legat de statistica. Totusi nu m-am dat batuta. In urmatoarea jumatate de ora, nu numai ca am capitulat, dar am si varsat un kil de apa pe laptopul meu scump [iertare, stapane!] [macar stiu ca ma iubesti, cu bune, cu rele, ca mi-a ramas fidel si dupa aceasta schema de agresiune majora], am spart decorul meu pascal [o minunatie de 4 oua uitate undeva pe bar- cam off-season, stiu, stiu] si m-am si fript la mana [rusine sa-mi fie ca am incercat sa-mi intind parul cu placa intro zi de marti].
Cu toate astea, mi-am revenit repede. Am plecat la scoala, sa dau examenul. Pe drum am descoperit ca nu mai ma tinea motorina pt un drum de slobozia [era un plan pentru aceasta seara]. No worries. Se rezolva.[how?!]
A inceput examenul. S-au impartit subiectele. Hocus-pocus, ce-mi poate pica mie? Fix tipul de problema pe care nu stiam sa-l rezolv. Stanga-dreapta, nimeni pe subiectul meu. [Asta cum se mai rezolva?] La un moment de maxima incredere in mine, pac, scot copiuta [una dn cele 4] din buzunar. Ma tot fatai eu in banca sa nu ma observe niciuna din cele 3 supraveghetoare [again, 3 ceasuri rele, 3 supraveghetoare, zici ca's intrun basm...]. De atata fatait o vad pe copiuta mea scumpa de 1 pe 1 cum se scurge atrasa de gravitatie pe podea. O asistenta fix langa mine. Copil bleg si emotiv cum sunt, m-am inrosit... [si daca speri sa-ti spun acum ca m-a prins copiind, te inseli! :P] Incerc sa pun piciorul pe ea. Evident, l-as pune, daca as sti unde a aterizat. Astept... Ma mai foiesc. Ma fac ca scap un pix, dau de alta copiuta...o arunc mai incolo, incerc sa-mi vad de lucru. Peste jumatate de ora o recuperez.
Predau lucrarea. Plec. Tocuri inalte. Experiente noi. Ma duc la un suc in Amzei sa-mi mai linistesc creerul, pentru a-l pregati de sedinta-sedinta la BOS, evident. Pana acolo, simt cum se dezvolta 3 batai. Fericire. :| Beau o cafea, ma uit la ceas, 4.50. Fugi!!!
Ajung. Ce sala? 1202. Fericire, iar, trebuie s aurc 2 etaje. Hop top, sus. A...am uitat sa spun scopul sedintei: alegerea noului board BOS, eu candidata pt postul de marketing manager-cercetare si strategie. A fost al 2lea departament care si-a sustinut candidatura. Eu am intrat prima, inca dominata de migrena provocata de statistica. Nu mi-a iesit. Parca am avut prea multa incredere in mine si m-am chinuit prea mult sa obtin zambete. Adversara mea a fost mult mai punctuala. Dovada a si castigat. Felicitari, Adelina! BOSul e cu siguranta pe maini bune!
TOtusi, parca prea multe failures in viata mea in ultima perioada: mai intai Olimpiadele, acum BOSul. Trebuie sa-mi revin!

ps: NU mai vreau zile de marti! Cand o sa fiu mare, o sa schimb duminica pe marti, si o sa stau mereu ascunsa in casa, undeva intro camera goala. How hard can it get?

My 1st job interview

10

Cateodata primesti ce-ti doresti. Alteori, nu primesti nimic.

In timp ce alti tineri de varsta mea isi fac planuri de excursii in tari exotice, mie mi-a venit ideea sa ma angajez pe vara [pt inceput]. Astfel, pe zi ce trecea, eram mai sigura ca asta imi doream. Out of the blue, acum 2 zile primesc un mesaj in urma participarii la Olimpiadele Comunicarii... bla bla...jr marketing coordinator... o companie tare de reviste locale... Interesant. Atributii pt post?
- creative, flexible, open minded, hard working
- passionate about marketing and communication.
- writing & communication skills
- strategic thinking and good networking abilities

Check, check, check and hell ya, check!

REquirements?
- Marketing or communication academic background is preferable.
- Knowledge about the media and advertising market is a plus
- English speaking, reading and writing proficiency
- Computer skills: Microsoft Office.

Merg si astea. Asa ca imi incropesc repede un cv si dau send. Chiar in aceeasi zi, la vreo 2-3 ore distanta, primesc un apel telefonic"maine..interviu... 4 fara 15..adresa.." De atata entuziasm, am inceput sa citesc chestii pe [url=www.ebos.ro]ejos[/url] despre primul interviu, cele mai frecvente intrebari si, bieninteles, cum sa te imbraci? O ora am stat cu nasul in sifonier. M'am hotarat pana la urma[ desi a doua zi cand am vazut ca e racorel, mi'am schimbat planurile in 5 minute]. Seara am fost chiar pana acolo, sa fiu sigura ca nimeresc a doua zi.

Au urmat vise dubioase, o migrena incredibila[mereu spun ca nu mai ies din casa cu parul ud darrr...:-j], timpc e nu mai trecea. In final, s-a facut si timpul pt interviul meu. Imi mai aranjez inca o data camasa, iau sacoul pe mine, gentuta. Gata! Eram pregatita. Ajung acolo..secretara o pustoiaca pe 20 de ani in adidasi, blugi si un tricou-eu costum, ce statea de zor e mess si probabil flirtra cu unul la cum chicotea, doamne mbracate cu fuste lungi si conversi-eu costum. 2 scaune de asteptare, inca o pustoaica foarte emotionata statea langa mine. Apare o alta tipa, slabuta, cam la 28 de ani, eternii blugi, un maieu si o geaca pe ea"sper sa nu te suepri, dar mai ai de asteptat putin".N'apuc sa spun "nu'i nimic" ca dispare. Intra psutoaica emotionata... Pana iese ea, evident mai apare inca una. Am uitat sa spun ca ambele erau la blugi, balerini si doar una din ele avea o camasa[care era rosie..cum ramane dragilor de la ejobs cu "nu purta culori tipatoare la interviu?!]. Nu-i nimic. Trec 10 minute, 20, 30, 45... iese pustoaica...super fericita-demoralizant de fericita chiar. Arata de parca i-ar fi dat ei postul.

Mai dureaza inca 5 minute si ma cheama. Zici ca se uita prin mine. Imi punea niste intrebari clasice si eu parca ma lungeam prea mult cu raspunsurile. Aproape ca mi se parea ca eram obositoare. Si ma chinuiam sa zambesc si sa par draguta, in ciuda migrenei mele [accentuate de altfel de zambetul pustoaicei de dinainte]. Nici nu citise cvul meu, nimic-nimic! Si totul parc aera o parada foto la cate domnisoare dragute am vazut ca erau "contra-candidatele"mele. La final[oare nu se facea la inceput asta?!] mi-a prezentat compania si mi-a spus despre ce era vorba in jobul respcetiv. Suna bine pentru mine...Pe scurt:munca, munca, brainstorming si iar munca. Dar ea continua sa se uite prin mine. Mi-a mai spus ca mai sunt joburi si in alte departamente. Doamna, ma sczati, daca am venit pt postul acesta, pe el il vreau. A...si ca sa completez aceasta imagine de clasa a 11-a, ora de chimie, mi-a dat si tema pentru acasa: pana luni sa-i trimit un lalala...[lalala pt care la O.C am muncit cateo luna]

Sa fac sau sa nu fac?! Si daca fac..oare il va citi cum mi-a "citit" si cvul?!

where to?

0

Citeam acum cateva saptamani ca atunci cand oamenii se pregatesc sa moara refuza orice forma de afectivitate. Am I going that way?

la marginea prapastiei...

0
Stau undeva la marginea prapastiei, un loc unde curcubeul isi arunca agale cel de-al doilea picior. Suntem departe de lumea buna, iar clipele de high society le inghitim cu greu, cel mai probabil la televizor... Stau in locul in care exista oameni care prefera sa creasca cate 2-3 caini intr-o garsoniera si sa impanzeasca intregul cartier dimineata, la 6 si jumatate si seara, dupa 7. O poveste spunea ca daca nu esti posesor de caine, ai face mai bine sa nu iesi in acel interval... Si astfel ajungi sa te gandesti de doua ori mai bine inainte sa iesi din casa, asta daca nu vrei ca pantofii tai noi albi sa devina o piesa de anticariat galbena, cu cateva aerisiri fortate in ei, daca nu vrei ca pantalonii tai lungi sa se scurteze si ca micul tau dejun sa dispara pe neasteptate.
Primejdii? Ca in oricare parte!
Acest pamant uitat de ganduri bune are totusi o trista poveste... Exista un set de doamne, cu un bronz exagerat chiar si iarna, care sunt nevoite sa munceasca in doua schimburi: o data ziua, cand vin si colinda pe la usile oamenilor, indurand pomana, sau pretinzand ca sunt de la o asociatie de bine-facere, trezind bietii studenti ca mine care dorm toata ziua... si altul seara, cand, imbracate in tinute potrivite pentru decernarile de Oscar, ies pe minunata Valea Oltului si asteapta domnii alungati de sotii si suparati de amante, sa le ofere cateva clipe de placere trista... Si pentru ele ziua nu mai e zi, noaptea nu mai e noapte...

Votam?

1
De cateva saptamani, ma tot amuz cu mesajele electorale prezentate de "sus-pusii" nostri. Am avzut chiar azi pe un blog un mesaj foooarte interesant, spus de o doamna care vrea pace si ordine pentru Bacau "Incearca si cu o femeie!". Este ingrozitor cand o femeie intra in lupta cu un darbat, pentru ca adesea risca sa se "dezumanizeze" (incercand sa devina barbat) sau pur si simplu incepe sa se lamenteze si sa tipe'n gura mare ca este o femeie neajutorata si ca sacalii astia[concurenta] nu fac altceva decat sa o hartuiasca sexual! Pai daca strategia ta de a castigi alegerile este sa purti fuste scurte si decolteuri nebune, rezultatul nu poate fi decat esecul.
Si totusi...


Asa arata un afis "neoficial"al campaniei duse in orasul meu natal, Slobozia.
Si plusez cu campania celor de la PNL din Bucuresti, prin concertul numit "Bucureste-te!". Imagineaza-ti versiunea adaptata pentru Slobozia :|


Haos!