Poveste de iubire

0
M’am obisnuit sa astept. M’ai obisnuit sa astept, de fapt. Cu cat mai multe secunde trec, cu atat e mai dulce raspunsul tau. Si’mi place.
Mai demult vorbeam ca, impreuna, vom cuceri eternitatea. Tu m’ai invatat ca, de fapt, eternitatea o facem singuri. Nu e nevoie de o inlantuire de priviri, nu e nevoie de o risipa de vorbe, pentru ca noi doi am transformat limitarea intr-un aflux.
Sunt momente in care tanjesc dupa tine. Sunt momente in care tu ma visezi. Noi nu traim in prezent-noi avem lumea noastra, cu gandurile, cu clipele, cu trairile noastre. Doar m'ai primit sub umbrela ta...nu?